miercuri, 24 septembrie 2008

Canta in pace / Sing in peace

Senzatia de a-ti cauta cuvintele in toate colturile memoriei, mintii, inspiratiei… Incapacitatea de-a exprima ceea ce simti. Pe scurt, un fel de mirare nichitiana, ceva ce nu stii de unde vine si de ce, dar in care te gasesti adancit(a) dintr-o data si care te amuteste intr-un mod aproape hipnotic.
Cam asta a fost concertul lui Leonard Cohen la Bucuresti, in 21 septembrie 2008. Si rugaciunea abandonarii de sine, caci numai asa ne putem regasi, la un moment dat. Poate...

If it be your will
That I speak no more
And my voice be still
As it was before
I will speak no more
I shall abide until
I am spoken for
If it be your will
If it be your will
That a voice be true
From this broken hill
I will sing to you
From this broken hill
All your praises they shall ring
If it be your will
To let me sing
From this broken hill
All your praises they shall ring
If it be your will
To let me sing
If it be your will
If there is a choice
Let the rivers fill
Let the hills rejoice
Let your mercy spill
On all these burning hearts in hell
If it be your will
To make us well
And draw us near
And bind us tight
All your children here
In their rags of light
In our rags of light
All dressed to kill
And end this night
If it be your will
If it be your will.

http://www.gandul.info:80/poze/distractia/leonard-cohen-la-bucuresti-galerie-foto.html?8006;3211850&type=main_picture&ptr=0

duminică, 7 septembrie 2008

Impresii de Bucuresti III

Azi a fost o zi de turism in Bucuresti. Turism in doua, caci de obicei merg singura. De data asta insa am avut-o companie pe prietena mea, Lavinia. Ne-am decis sa vizitam Muzeul National de Arta al Romaniei (http://www.mnar.arts.ro/), dar doamna de la casa de bilete ne-a informat de cat timp avem nevoie pentru a vedea toate sectiile muzeului si atunci am decis ca ramanem la cea de arta europeana, pentru inceput. Pe langa faptul ca, in ea insasi, cladirea Muzeului de Arta este minunata ca arhitectura si prezentare – fost palat domnesc si regal – si foarte bine intretinuta, galeria de arta europeana ne-a uimit intr-un mod extrem de placut. Am trecut destul de usor printre portretele durdulii imaginate de pictorii italieni ai Renasterii, dintre care doar Tintoretto si Vasari pot sa spun ca m-au impresionat. Am lasat in urma si picturile in linii drepte ale germanilor si austriecilor, iar cand am ajuns la spanioli am inlemnit in fata uriasului tablou al lui El Greco, ce prezinta “Adoratia pastorilor”. Extraordinara lucrare, vraiment! Lumina, forta, sentiment, totul in culori si linii bine trasate, oarecum incredibile… Iar urmatoarea portie de extaz mi-am luat-o cand am ajuns sa pot admira pe viu cateva picturi de Rubens si Rembrandt. « Lupta lui Hercule cu leul din Nemeea » si « Haman in fata Esterei » m-au uimit cel mai mult. Sint tablouri despre care citesti, pe care le vezi in albume, dar cand ajungi in fata lor ramai fara suflu-si asta e un fapt pe care l-am testat de mai multe ori. Uneori nu stim ce pierdem cand ne multumim sa vedem aceste opere de arta in poze sau reproduceri...
Au urmat apoi, desigur, francezii, unde i-am admirat cel mai mult pe Pissarro, Sisley si Monet, dupa care am gravitat putin in jurul a 3 sculpturi ale lui Rodin (cel mai probabil nici una originala, insa frumoase in orice caz), dintre care una era « Sarutul ». Din nou, magnific ! Cand am coborat uriasa scara de marmura spre holul de la intrare al Muzeului, imi venea s-o trag pe Lavinia inapoi, sa mai privesc putin picturile acelea impresionante, doar-doar o ramane ceva din frumusetea aceea si in mine, in sufletul meu, in ochii mei care au vazut prea mult urat in ultima vreme...

Va recomand din toata inima sa vizitati muzeul – si o sa revin cu impresii de la galeria de arta romaneasca !