Am incercat si noi ieri, fiind duminica si Marius fiind liber, sa iesim « in familie » undeva la munte unde sa ne plimbam (dar nu prea mult, ca Sofia e inca micuta) si eventual Marius sa poata catara putin.
Ne-am decis sa mergem la Suncuius, ca nu mai fusesem de mult timp si ne place sa urcam la belvedere vis-a-vis de pestera Ungurului, de unde o luam prin spate, pe deasupra tunelului CFR, spre Blanaca, coboram la Cris etc. Zis si facut : ne-am urcat in masina cu totii (adica noi doi, copilul si Skip, cainele nostru malamut care tocmai a implinit un an). Intrand pe drumul spre cotul cel mare al Crisului vedem ca e cam umbra-soarele nu batea inca acolo, iar cand am ajuns la cabana Zenovia am observat o mica turma de oi pe dealul din fata cabanei. Am oftat la gandul ca Skip nu va putea sta liber si deja eram pe punctul sa-i spun lui Marius sa ne intoarcem : deja aveam 2 motive pentru a pelca de acolo. S-a dovedit imediat ca asa ar fi trebuit sa facem.
Am oprit, Marius a descins impreuna cu Skip (legat), ca sa mearga sa vada cat e de uda stanca unde vroia sa faca niste bouldering. Sofia tocmai se trezise si statea linistita in scoica ei, asa ca eu am coborat putin din masina sa vad cat e de frig. Dintr-o data il vad pe Skip alergand inspre cabana, apoi luand-o la goana in sus pe deal, dupa oi. Marius dupa el, strigandu-l. Am inceput si eu sa-l strig, dar cred ca zgomotul apei ne acoperea vocile disperate. Trei oi au luat-o spre marginea falezei si atunci am crezut ca mi se opreste inima, pentru ca puteau foarte bine sa cada. Ceea ce, har Domnului, nu s-a intamplat, in schimb dragutul de caine a gonit o oaie direct in mijlocul Crisului, trecand prin mijlocul nostru insensibil la orice strigate... Ciobanul era deja infuriat la culme si alerga spre Marius cu bata ridicata, injurand. Un alt barbat (am aflat apoi ca tot localnic) care venise la un gratar cu sotia, din cate presupun, si cu un alt cuplu se indrepta si el spre Marius cu un topor in mana. Marius mergea deja spre Cris sa-l scoata pe Skip si oaia, era in apa pana la genunchi, cu tot cu haine si bocanci.
Noroc ca Sofia era inca linistita, asa incat m-am gandit sa intervin, poate-poate voi reusi sa calmez putin spiritele. Imaginea celor doi barbati indreptandu-se spre Marius cu gand de bataie, presupun, ma innebunea si numai asta nu vroiam, sa iasa scandal. Am inceput sa discut cu ei (mai bine zis sa strig, ca altfel nu mergea) si sa-i asigur ca daca oaia a murit, o vom plati si ca Marius o va scoate din apa etc. Un tanar turist cunoscator a venit sa ma roage sa nu-l pedepsim pe caine, care doar se joaca, la care un al treilea localnic a inceput sa ne dea lectii despre cum ataca un astfel de caine si cum putea sa omoare oaia ca s-o manance. Inutil sa le mai explic ca este pui, ca prietenele lui cele mai bune sint pisicile vecinilor si ca musca doar mancarea etc. etc. Am lasat-o balta si am incercat sa-i explic ciobanului ca intr-un loc atat de turistic, unde se stie ca vine multa lume tot timpul si ca e circulat, ar fi bine sa nu se vina cu oile ; l-am asigurat ca venim de mult timp acolo si ca niciodata nu am avut astfel de probleme, desi Marius mereu isi aducea si cainele. El sustinea sus si tare ca locul respectiv este pasune, ca el mereu pasuneaza acolo. Degeaba i-am explicat ca atunci ar trebui ca turistii sa fie avertizati, sa existe un panou, ceva. Am reusit doar sa-l intarat si mai mult, astfel incat m-am trezit amenintata ca voi primi o bata in cap. Ceea ce m-a lasat absolut fara cuvinte, mai ales dupa ce vazusem inainte.
Intre timp oaia era afara, la fel si Skip cu Marius, care deja il pedepsise... Am scos-o si pe Sofia, care intre timp incepuse sa se agite si ea, asa ca una din femeile de la gratar s-a legat de mine ca eu, cu copil mic, nu inteleg ca ciobanul are o responsabilitate pentru oi si ca din asta traieste, iar noi ne lasam cainele liber pe-acolo. Ah, mare greseala am facut intr-adevar, insa de acolo si pana la a fi amenintati ca primim o bata in cap sau ca ni se vor reteza alte parti ale corpului cu un topor, e cale lunga... Se pare insa ca nu si pentru localnicii din Suncuius, care printre altele au reusit sa distruga tot ce ar fi fost de interes turistic in zona pesterii Ungurului si care iata cum isi intampina turistii. Pe langa ca toate amenajarile din pestera si din afara ei le-au fost puse pe tava (inca o mare greseala), nici macar nu au reusit sa le mentina la un nivel minim de functionare. Tot ce era in pestera a fost distrus, iar acum cabana e inchisa si pestera poate fi vizitata numai in orele cand e acolo ghidul. De fapt, nici nu mai stiu daca mai exista vreun ghid – ultimul a plecat in State anul acesta si nici un localnic nu era interesat sa preia sarcina. Sa ma mai intreb de ce ? Nu stiu daca are sens... Trebuia sa-l fi crezut pe un fost coleg acum cativa ani cand imi spunea ca la Suncuius nu ai cu cine sa faci proiecte si dezvoltare comunitara, iar eu, naiva, insistam ca se poate. Ei bine, uite ce mi-a lipsit ca sa ma conving : o amenintare cu bataia si un scandal ca cel trait ieri... Dupa care mi-am dat seama ca de fapt astfel de lucruri se pot intampla oriunde. Fratilor, traiasca Romania, tara tuturor posibilitatilor, cu unduirile ei mioritice pe care nici un caine nu are dreptul sa le calce in libertate – decat poate ciobanestii, care nu conteaza ca ataca turistii (asa cum am patit acum cativa ani in Padis). Traiasca Suncuiusul, raiul de weekend al oradenilor care fug de poluarea din oras ca sa ajunga in bratele ospitaliere ale unor localnici care au uitat sa mai fie oameni, ce sa mai vorbim de civilizati... Am invatat si eu ceva cu aceasta ocazie.
