duminică, 27 octombrie 2013

Det er ikke sant (Nu e adevărat)

Mi-am amintit azi (nu întâmplător) de un cântec și totodată o poezie norvegiană care reflectă foarte bine ceea ce vedem în lumea noastră și ceea ce cu siguranță au văzut și cei dinaintea noastră în lumea lor... Aceeași lume de fapt, extraordinară, animalică, simplă, durearoasă, complexă și cum mai vreți voi.

Acum ceva vreme exista o ilustrare superbă a acestui cântec pe Youtube, dar văd că a dispărut. Puteți asculta o parte din cântec online, dar puțin... (click aici). Eu am tradus textul căci mi-a plăcut foarte mult.


Nu e adevărat

Că sîntem ca animalele care urlă la alte animale cu piei de altă culoare decât ale noastre.

Nu e adevărat că ne izbim de umbrele de pe pereţi pentru că ne e frică de umbre străine, pentru că tuturor animalelor le e frică de umbre.

Nu e adevărat că ne furişăm la vânătoare ca pisicile, reuşim să ne lăsăm provocaţi de culori şi sunete bruşte, că dormim în nelinişte şi ne trezim cu gura deschisă, că reacționăm la mirosuri necunoscute ca oameni dezlănţuiţi ce sîntem, împotriva copiilor altor mame.

Nu e adevărat că sîntem conduşi animalic, orbește, de frici şi instincte, că ne înstrăinează demonii din noi, că sîntem ca lupii care vânează în haite, că trebuie să urlăm și noi când urlă haita pentru că nu putem altceva pentru că sîntem animale. Nu este adevarat.

Nu e adevarat că sîntem conduși de frica de tot ce e necunoscut, că nu e rautate, e frică, pentru că sîntem animale și ardem cărți pe rug și strigăm în cor cu gurile roșii larg deschise către străinii palizi și speriați și scriem ciudățenii cu vopsea neagră în stațiile de metrou și ne facem datoria cu fețe albe, impenetrabile și ascultăm ordinele și facem noi înşine sacrificii şi ne ducem victimele în camioane și le adunăm in stații de Poliție, săli de sport și celule sau că alergăm în turme pe străzi cu făclii și pietre și spargem geamurile magazinelor deținute de evrei EVREI EVREI EVREI, pentru că sîntem conduși de instincte – chiar mai vechi decât noi, instincte care ne conduc pentru că aşa sîntem noi, animale care urlă speriate în turmă.

Nu e adevărat, noi nu sîntem furnici sau lupi, sîntem oameni,
care îşi șoptesc cuvinte de ocară unii altora și se caută reciproc și se alintă în întuneric.
Lupii urlă pe străzi.  Apoi stau printre cioburi și strigă: “Voi sinteti ca noi. Sîntem lupi.” Dar nu e adevărat.

***

Det er ikke sant

Det er ikke sant 
at vi er som dyr 
som hyler mot dyr med pels i andre gråtoner enn vår egen. 
det er ikke sant 
at vi knurrer mot skygger på huleveggen 
fordi vi er redde for fremmede skygger 
for alle dyr er redde for skygger 
det er ikke sant at vi sniker oss fram, på vakt, som katter 
klare til å slå til mot plutselige farer og lyder 
at vi sover på sprang og våkner med åpne kjefter 
at vi glefser mot ukjente lukter 
at menneskemødre hveser mot andre mødres barn 
det er ikke sant at vi ledes som rovdyr, blindt, av drifter og redsler 
at vi drives fram av demoner inne i oss, at vi er som ulver som jager i flokk 
at vi må hyle når flokken hyler, at vi kan ikke annet for vi er dyr 
det er ikke sant 
det er ikke sant at vi ledes av redsel for alt som er ukjent - at det er ikke ondskap - 
det er redsel - for vi er dyr 
og brenner bøker på bål og skriker i kor med røde, gapende munner 
mot bleke, skremte fremmede 
og skriver PAKIS med svart maling på T-banestasjonene 
og gjør vår plikt med hvite, lukkede ansikter og følger ordre og henter skjelvende ofre 
og kjører dem vekk i lastebiler og samler dem på politistasjoner 
og i idrettshaller og kjellere eller at vi løper i flokk med fakler og stein 
gjennom gatene 
og knuser vinduer i butikker som eies av jøder JØDE JØDE JØDE 
fordi vi er ledet av drifter - eldre enn oss selv 
drifter som driver oss for sånn er vi 
hylende, redde dyr i flokk 
det er ikke sant. Vi er ikke maur eller ulver. Vi er folk. 
Vi vil hviske hete ord til hverandre 
og lete etter hverandre og kjærtegne hverandre i mørket. 
Ulvene hyler i gatene 
etterpå står de i glass-skårene og skriker: 
DERE ER SOM OSS. VI ER ULVER. 
Men 
det er ikke sant. 

(Odd Børretzen)