sâmbătă, 14 decembrie 2013

Inspirație din nord, via Nicolae Dărămuș

În seara asta am participat, din păcate doar o oră, la lansarea cărții lui Nicolae Dărămuș, Inocenții marii terori, la Oradea. Printre lucrurile amintite de dânsul în mini-conferința pe care a ținut-o, orientată în special pe probleme de mediu din România, a fost unul care mie una mi-a trezit câteva amintiri, fiind oarecum legată de spațiul nordic al Europei...

Acum ceva ani, proaspăt ieșită de pe băncile facultății și deja inițiată într-ale protecției mediului, am "descoperit" un personaj care avea să mă urmărească, se pare, vreme îndelungată: e vorba de filosoful norvegian Arne Næss (1937-2004). Acest om a avut și a făcut ceva deosebit, prin aceea că a trăit în și prin natură, cu experiența muntelui, dând viață unor idei care au conturat un nou curent "filosofic": Deep ecology (ecologia profundă, în traducere exactă).

La vremea aceea (anii 1970), Deep ecology venea să împingă relaționarea omului cu natura în direcția unei înțelegeri mai profunde a universului viu care ne înconjoară, precum și a faptului că omul face parte din acesta, nu este pe un palier superior sau într-un univers paralel.  Orice distrugere a naturii va afecta, așadar, până la urmă și ființa umană... Næss considera că oamenii trebuie să-și re-gândească modurile de viață, sistemele în care trăiesc, bazat pe niște principii ecocentrice, care să mențină în mod real integritatea și diversitatea sistemelor vii (în opoziție cu modelul dezvoltării industriale).

Nu voi insista, căci există multă bibliografie, însă în special în limba engleză. Eu am tradus la un moment dat câteva fragmente dintr-una din cărțile lui, pe care le voi cita mai jos căci sunt o bună sursă de inspirație. Aș vrea doar să subliniez că în România zilei de azi, încă bogată în natură și poate chiar din acest motiv aflată în fața atâtor provocări de mediu, conceptele și principiile ecologiei profunde sunt foarte actuale. Cred că acest "curent" ne poate ajuta să evoluăm (la nivel individual în primă fază) în direcția înțelegerii mediului natural și a acțiunilor noastre pentru protecția mediului. Eu am crezut dintotdeauna în puterea și importanța experimentării naturii, dacă vreți, iar A. Næss este și în acest sens un exemplu, căci și-a trăit o parte din viață într-o căsuță izolată, în pădure. Desigur că fiecare nație își găsește propriile modalități de-a explora lumea, dar dincolo de viața la țară în România, gândiți-vă cât de specială ar putea fi pentru fiecare din noi o retragere pentru câteva zile într-o zonă naturală nepopulată, unde experimentezi în mod direct sălbăticia și ești efectiv parte din natură... Credeți-mă, e ceva care te schimbă și îți schimbă optica asupra vieții.

Pe scurt despre Arne Næss (engleză): http://www.theguardian.com/environment/2009/jan/15/obituary-arne-naess
Aici găsiți cartea scrisă de Rachel Carson, Silent Spring, care a inspirat și ea mișcarea profund ecologică: http://www.science.smith.edu/~jcardell/Courses/EGR100/protect/reading/SilentSpring.pdf
Un alt actor important în peisajul Deep ecology a fost Aldo Leopold, care și el a scris în anii 1900 o serie de cărți importante în domeniul naturii și protecției mediului, recunoscute la nivel internațional. Aici găsiți o întreagă bibliotecă cu lucrări de-ale lui: http://digicoll.library.wisc.edu/cgi/f/findaid/findaid-idx?c=wiarchives;view=reslist;subview=standard;didno=uw-lib-leopoldpapers

Extrase din Livsfilosofi (Filosofia vieții), publicată pentru prima dată în 1998:

Viaţa creatoare în natură

Ceea ce numesc mişcarea profund ecologică se bazează pe o multitudine de sentimente legate de concepţii integratoare filozofice sau religioase. Cei care o sprijină se reunesc într-o mişcare ce vine de-a curmezişul acestei multitudini. Le este comun, de exemplu, faptul că ei cred şi simt că toate fiinţele vii au aceeaşi valoare, adică au o valoare diferită de acea utilitate pe care oamenii trebuie s-o găsească în ele. Iar aceasta se întemeiază, atât logic cât şi sentimental, pe un fundament filozofic şi religios. Lucrul de care avem nevoie este deci o schimbare de sistem, aşa încât raţiunea şi sentimentul să joace în aceeaşi echipă. Prin schimbare de sistem înţeleg o schimbare nu doar a unui sistem tehnologic sau economic, ci o schimbare care să atingă toate aspectele importante ale societăţilor industriale. Promotorii unei asemenea schimbări pot fi creştini sau anticreştini sau agnostici – pot să-l aibă ca sursă de inspiraţie pe Spinoza sau, dimpotrivă, să-l considere îngrozitor. Pe această planetă a noastră se fac multe judecăţi de valoare şi, din fericire, nici unele nu cad de acord. Acest lucru va indica direcţia gândirii noastre şi a vieţii noastre sentimentale.


            A merge adânc înseamnă a ajunge la premisele care stau la baza a ceea ce noi preţuim în viaţă. Călătoria raţională către un anume punct se bazează pe alegerea unor valori care sunt motivate întotdeauna de sentimente imediate. Si aici se presupune că toţi văd şi simt şansa de-a schimba cursul lumii şi posibilităţile fiecăruia de-a contribui. Gandhi a crezut cu tărie în imensitatea omului simplu, indiferent de statutul său social, şi la fel de mult a crezut şi în posibilitatea de a-i trezi pe aceşti oameni, îndemnându-i spre acţiune. Această posibilitate a necesitat multă încredere. Gandhi a căutat această încredere în viaţa simplă, alături de oamenii săraci.
...

Nu doar concepţia noastră despre alţi oameni arată care sunt valorile noastre majore şi priorităţile pe care le avem în viaţă. Este ilustrativă şi relaţia pe care o avem cu toate celelalte fiinţe vii. Cred că ceea ce leagă toate lucrurile vii este mult mai important decât ceea ce le desparte. Voi încerca să ilustrez felul in care sentimentele pe care le avem faţă de anumite locuri sau faţă de alte fiinţe pot să ne dezvolte ca oameni. Putem învăţa să ne vedem pe noi înşine ca pe ceva mai mult decât un ego.