miercuri, 26 noiembrie 2014

Gânduri în miez de noapte (de noiembrie)

Cred ca e un (alt)fel de gând al zilei...

Mulți spun că lumea în care trăim o să dispară, că este ”pe moarte”; mă rog, diverse variante de sfârșit. Unii consideră că de fapt e în schimbare. Depinde cum vrei să vezi lucrurile... Eu una nu știu, dar cu siguranță sînt alți oameni care ”văd” clar. Mie mi se pare că astfel de chestiuni transcend, într-un fel, capacitatea de expresie a cuvintelor, așadar fie le vedem sau le simțim la nivel subtil, fie … nu! 
Dar azi observam eu așa, pur pentru mine, cum într-adevăr FOARTE multe aspecte ale vieții noastre din ziua de azi devin, încet-încet, altfel față de cum erau chiar și pe vremea părinților noștri (și nu mă refer la modă sau așa ceva): nutriția este altfel, educația ar trebui să se facă altfel și deja există o serie de alternative funcționale, ideea de serviciu s-a schimbat deja parțial în multe locuri din lume, medicina nu mai vorbim (deși nu mă refer neapărat la medicină în sine, ci mai degrabă la abordarea problemelor de sănătate ca idee) etc. etc. Astea sînt doar câteva exemple...

Practic, ce observăm este că practicile și viziunile încetățenite sunt tot mai mult chestionate, ”challenged” cum s-ar zice. Oamenii de azi, în general cei mai tineri, adică mai spre 30 de ani decât mai spre 60, văd că nu li se mai potrivește ceea ce se credea, se făcea sau se aplica în vremurile copilăriei lor și își definesc propriile abordări ale vieții. Adică generația noastră (a celor născuți în anii 1980, să zicem) a ajuns să fie oarecum o ”punte” de trecere între un mod de a fi și de a trăi (și până la urmă și de a face) și altul. Am citit asta despre așa-zișii copii indigo, că sînt într-adevăr o generație de tranziție. Ce mi se pare dificil la poziția asta e faptul că se poate să nu știi întotdeauna cum arată ceea ce ar trebui să fie ”altfel”. Eu am avut mereu o tendință spre alternativ, dar am învățat că e o mare diferență între a fi altfel doar pentru că refuzi o anume stare de fapt și a fi altfel pentru că așa simți, pentru că așa ești și mai ales pentru că știi instinctiv CUM, CE este acel ”altfel”. Iar când vorbim de schimbări sociale cred că e imperios să poți defini alternativele, să le poți articula.

Se vede că lumea se schimbă. Se știe că sîntem alte generații, că oamenii sînt altfel. Vedem asta la copiii noștri – și o văd și bunicii lor, dacă știu să se uite. Iar schimbarea asta din OM determină totul, de fapt. Și știți ce mă face să cred că nu e doar o modă a lui ”altfel”? Pe de o parte și instinctul, dar și propria experiență - care mi-a arătat că lucrurile astea pe care le facem altfel chiar funcționează (mă rog, ce am apucat eu să încerc până acum) și chiar își au rostul. Pe de altă parte, faptul că am văzut multe experiențe și practici nefaste în trecutul nu prea îndepărtat, în diverse domenii, iar multe din acestea s-a dovedit că pot fi cel puțin îmbunătățite. Evoluția e naturală, așadar nu mi-aș pune prea multe întrebări în locul celor care contestă schimbarea sau i se opun. Să nu minimalizăm totuși rolul și rostul celor care au făcut posibilă existența noastră, generații care, iată, ne-au pregătit să ajutăm la nașterea unei noi lumi! Cu siguranță generațiile care urmează vor fi și mai evoluate decât noi – și sper ca lucrurile să meargă tot așa.


M-am întrebat atunci câți dintre noi se întreabă: De ce am ajuns aici? Care e misiunea mea în lume, ce rol ar trebui eu să am aici și acum? Sau ce pot eu face cel mai bine pentru lumea asta (respectiv cum pot fi cel mai aproape de menirea mea, până la urmă)?