In cautarea sensului * Looking for Meaning

Despre dezvoltarea turistica a zonei Vartop in stil romanesc autentic

2011-09-20T23:59:00.003+02:00

Intamplarea face ca in ultimii ani am ajuns mai rar in zona Vartop-Arieseni. Mai précis, nu am fost deloc in 2009, am fost o data in vara lui 2010 si o data in vara acestui an. Iarna nu am mai mers, caci oricum nu ma atrage nebunia de la baza partiei de schi si nici preturile exagerate la schi-lift. In fine, as vrea sa povestesc putin despre cum e vara la Vartop... Si chiar nu scriu acest material cu intentia de-a fi din nou impotriva, „Gica-contra”, nemultumita, carcotasa sau in vreun alt fel similar, ci pur si simplu aceste doua experiente de cateva zile in zona m-au facut sa vreau sa povestesc despre asta.

Imi amintesc de anii 1996-2000, cand tocmai venisem in Oradea si descopeream Muntii Apuseni alaturi de „Cercetasii Romaniei”... Vartopul era una din destinatiile noastre preferate: o zona pitoreasca, unde ai ce face in natura, de unde mai porneam spre Padis si unde mergeam la schi iarna-desi si pe vremea aceea preturile de urcare cu schi-liftul erau mult prea mari comparativ cu alte partii din tara. Imi amintesc ca atunci locul era inca relativ autentic, exista doar cantonul ROMSILVA ca si spatiu de cazare si ceva la baza partiei, poate inca vreo doua-trei case de vacanta ascunse pe undeva, iar versantul opus acesteia era punctat de „mutaturi” - case temporare, de vara, ale motilor. Cam asta puteai sa vezi la Vartop, in afara de natura „neatinsa”, asa cum ne place sa vorbim mai ales strainilor despre natura Romaniei. Bineinteles, WC-ul era tot „in natura”, dar destul de bine marcat...

Au trecut doar 15 ani si, evident, Vartopul (ca si intreaga Vale a Ariesului dealtfel) „s-a dezvoltat turistic”: acum exista mult mai multe spatii de cazare, inca o mini partie de schi langa cea veche, precum si o noua partie cu telescaun. Exista o serie de tarabe la baza partiei, unde poti cumpara de la placinte pana la diverse obiecte nefolositoare fabricate cel mai probabil in China. Tot aici gasim si o aglomeratie de casute improvizate (unele in vechi remorci cu aspect ponosit) unde se inchiriaza schiuri, placi si alte accesorii pentru sporturile de iarna. In ultimii ani, undeva in zona limitrofa acestor ... stabilimente, sa zicem, gaseam in mod constant in zapada o groapa de vreo 3 metri diametru de unde se ridica un fum negru si urat mirositor, nicidecum natural, caci venea de la gunoaiele care erau aprinse acolo.

Vara, locul a devenit tot mai urat (cel putin mie mi se pare urat), caci nu mai era zapada care sa acopere mizeria, santurile, eroziunea, gramezile de pamant si moloz depozitate aiurea, si nu prea era nici iarba verde, altfel specifica zonei. S-au creat noi drumuri de acces in diverse locuri cu noi constructii, si de o parte si de alta a soselei. Mai mult, spatiile de cazare – pensiuni, vile, hoteluri, cabane – sint imprastiate pe unde s-a putut, asa incat sa fie relativ aproape de partiile de schi (uneori chiar atat de aproape incat sa permita turistului „sportiv” sa sara din cabana direct in telescaun), iar despre stilul in care sunt construite mai bine nu-mi exprim parerea, caci nu sint arhitecta ca sa stiu cum ar trebui sa arate sau ce impresie sa faca o astfel de constructie intr-o zona aflata la limita unui parc natural, la munte, in Romania. Sint si eu o simpla turista care mai merge pe munte si are oarece pregatire de ghid, careia ii place sa fie in natura si s-o protejeze de alti ... turisti – si nu numai.

Va spun sincer ca am venit si anul acesta cu o MARE dezamagire in suflet de la Vartop. Am ramas cu impresia ca nu s-a schimbat absolut nimic acolo in ultimii aproximativ 5 ani, iar daca exista modificari, ele nu sunt benefice zonei. De fapt, poate ca s-a construit mai mult, categoric exista mai multe cabane si pensiuni, insa in rest, nu am observat progrese: aceeasi mizerie domneste peste tot, aceeasi dezordine o gasim in jurul fiecarei constructii, aceleasi drumuri facute dupa bunul plac al fiecarui proprietar, fara nici o coerenta, aceleasi gramezi de gunoaie si resturi de la constructii, aceleasi tarabe obosite, peticite, aceeasi atmosfera deprimanta. Ce am mai gasit nou au fost o serie de captari de apa la fel de intamplator alese ca si locul unde au fost construite pensiunile, precum si multe constructii de vanzare – din care unele neterminate... A trebuit sa urc destul de mult pe coasta opusa partiei ca sa gasesc ultimele case motesti de vara care au mai ramas din cele initiale. De fapt, daca nu ar fi fost cateva vaci, oi si cai prin zona m-as fi gandit ca motii au renuntat sa mai foloseasca terenurile de aici ca si pasuni – dar nu e cazul, se pare ca avem acum un melange interesant intre turism si pasunat traditional, deoarece noi in cele doua zile cat am stat aici ne-am trezit cu masina lovita de copita unui cal si cu oile traversand chiar spatiul din fata cabanei unde stateam pe putina iarba existenta... Probabil ca nimeni nu vrea sa renunte la interesul lui: nici orasenii care vin la munte sa ia o gura de aer curat, nici localnicii care trebuie sa-si creasca animalele cumva. Iar autoritatile, sincer vorbind, nu prea stiu sa faca ordine in propria ograda, lucru vizibil de la o posta. Ma intreb daca exista vreun plan de urbanism al zonei sau daca e respectat. Oricum ar fi, NU SE VEDE!!!! Asa cum sint prea putine locuri in Romania in general unde planificarea teritoriala sa fie un punct tare...

Pe langa toate aceste detalii care se refera mai mult la aspectul zonei si la cum se fac lucrurile aici, mai exista si cele care tin de noi, oamenii, cei care le facem si cei care venim in astfel de locuri sa ne bucuram (sau nu...) de tot ce au ele de oferit. Daca la o simpla plimbare intre cele doua partii era sa fim calcati de cateva ATV-uri care faceau raliu pe drumul in constructie, iar cand am incercat sa gasim o terasa draguta unde sa bem o cafea a fost imposibil, ce sa mai vorbim despre femeia care vindea ciuperci depozitate in lazi asezate in gropile pline de praf de pe marginea drumului? Ce sa mai spun despre cum arata micul (si singurul) magazin din intreaga zona, care dealtfel serveste si de bar cu o asa-zisa terasa (doua banci, doua scaune si o umbrela) plasata in statia de autobuz care e si loc de parcare si autostop? Inutil sa mentionez calitatea serviciilor pe care le primesti ca turist la unele (har Domnului, nu toate!) din noile pensiuni, vile, hoteluri din zona – asta in cazul in care esti primit, caci unele servesc masa de exemplu doar pentru cei cazati acolo. Definitia lor pentru „ospitalitate” nu cuprinde posibilitatea de-a lua doar masa (daca de exemplu esti in trecere). In fine, aici turismul e mai ... special, putem spune chiar autentic, nu? De fapt, experientele mele au aratat ca nu doar aici, in Apuseni, ci aici in Romania, turismul se face cam in acest fel si are cam acest impact. Nu vreau sa generalizez, insa exemplele de acest fel din tara noastra sint chiar foarte multe.

Ma gandesc deja cu tristete la iarna care vine, caci probabil nu voi rezista psihologic sa mai vin aici la schi – nici macar pentru schi de tura – avand in vedere aglomeratia, galagia, muzica de pe partie, gunoiul omniprezent, sirurile interminabile de masini parcate pe marginea drumului - in lipsa unor locuri de parcare amenajate, dezordinea si haosul pe care le-am gasit mereu la Vartop in ultimii ani. Si ma mai gandesc cu mare indoiala la asa-zisul succes al turismului de aici, din aceasta parte importanta a Apusenilor, la viitorul zonei in sine, la ce se va alege de natura acestor locuri si la cum vor arata ele daca „dezvoltarea” va continua in acest mod: neplanificat, incoerent, arbitrar, inestetic, total strain de specificul local. Eu chiar cred ca aceste lucruri care nu se intampla sau se intampla asa cum nu e bine nu tin de o lipsa de fonduri sau alte scuze care ar putea fi invocate de autoritati, de proprietari, de localnici. Cred ca ordinea din jurul casei tine de buna crestere a fiecarui individ, curatenia locurilor in care ne petrecem timpul tine de bunul simt, de cei sapte ani de-acasa daca vreti, adica sint lucruri a caror masura e data de respectul pe care ni-l acordam noua insine – pe care in mare parte il invatam, in prima faza, in sanul familiei. Iar modul cum proiectam o cabana intr-o zona de munte ca aceasta, modul cum construim aici, planificarea dezvoltarii unei statiuni turistice si alte lucruri similare tin de calitatea educatiei noastre in afara familiei-in scoli, in facultati, in grupul nostru de colegi si prieteni... Pana la urma, poate ca daca mergeti la Vartop si priviti cu atentie, veti vedea masura gradului de civilizatie al unei parti din Romania secolului 21!

Dar pana la urma, ce conteaza ce crede un simplu turist, cand exista atatia specialisti in turism si dezvoltare in Romania si atatea persoane care pana la urma decid pentru noi cum sa se faca turismul?

Nota: Imi cer scuze daca pozele nu sint foarte estetice, tind sa cred ca este mai degraba din cauza subiectului lor decat a nepriceperii mele. Daca dati clic pe ele le puteti vedea mai mari si puteti observa detaliile.

Committed sau... Looking for the meaning of marriage - Cautand sensul casniciei

2011-07-08T22:42:00.000+02:00

Am primit imprumut urmarea cartii (bestseller) scrisa e Elizabeth Gilbert cu cativa ani in urma, "Eat, Pray Love" (Mananca, roaga-te, iubeste) si m-am apucat s-o citesc. Desi nu prea am timp, sint curioasa sa vad cum suna scrierea in engleza (pe celalalta am citit-o in romana) si sa vad ce fel de sens gaseste institutiei casniciei in lumea post-postmoderna in care traim.

Va tin la curent!!

***
I've started to read Elizabeth Gilbert's book "Committed", which is a sequel to "Eat, Pray, Love" that I read some years ago. This one is about finding some meaning in marriage and, with this (if it happens), being able to overcome the scars of a terrible divorce that each partner of this couple lived. Giving another chance to marriage, from a renewed perspective... Surely sounds familiar...

I'll keep you posted!!

Kurt Diemberger – K2. Muntele muntilor. Vis si destin * K2: Mountain of Dreams and Destiny. Mountain of Mountains

2011-03-18T22:45:00.008+01:00

In 2010 s-a publicat în limba română cartea lui Kurt Diemberger – în versiunea ei germana, „Traum und Schicksal”. Am citit-o pe nerăsuflate, deşi la început părea că mă vor bloca toate micile erori de exprimare sau scriere, care din păcate sînt destul de frecvente în traducerea cărţii. Conţinutul în schimb este remarcabil, e o carte superbă şi cred că merită citită în special de cei pasionaţi sau măcar interesaţi de munte.

Pe lângă faptul că expune un întreg istoric al expediţiilor pe K2, prin prisma propriilor sale experienţe dar şi folosind povestiri şi alte surse de informaţie, autorul îşi povesteşte odiseea legată în special de acest vârf, al doilea din lume dar poate cel mai atrăgător şi cel mai ameninţător în acelaşi timp. Desigur că acest cunoscut alpinist este însoţit – ca mulţi alţii, dealtfel – de o femeie, Julie Tullis. La fel ca şi în alte domenii ale vieţii, şi aici femeia este secundară, „în umbră”, în general bărbatul fiind cel care captează atenţia în primul rând. Nu contează, ne-am obişnuit, iar important este ce pot să facă femeile şi ce fac efectiv, datorită în primul rând a ceea ce sînt. Pe lângă figuri importante ale alpinismului masculin, Diemberger ne dă ocazia să cunoaştem şi câteva femei alpiniste remarcabile - în primul rând pe Julie, care a fost recunoscută de compatrioţii ei şi astăzi chiar există „Julie Tullis memorial award” oferit de British Mountaineering Council – apoi pe polonezele Wanda Rutkiewicz, Krystyna Palmowska şi „Mrowka” Dobroslawa Wolf şi pe Liliane Barrard şi Josema Casimiro, care escaladau munţii şi ele alături de parteneri bărbaţi.
Se pare ca doar 5 femei au atins vârful lui K2 (http://www.everestnews.com/sumk2.htm), iar 3 dintre ele au murit la coborâre... Curiozitatea mea legată de femeile alpiniste începe să-şi găseasca drumul spre satisfacere o dată cu citirea acestei cărţi!

Diemberger insistă pe povestea anului nefast 1986, când mai mulţi alpinişti valoroşi şi-au pierdut viaţa escaladând K2. El încearcă să reconstruiască întreaga tragedie pas cu pas, oferind detalii importante pentru înţelegerea motivelor care au dus la acel deznodământ cumplit de dureros...

Cartea cuprinde nu doar relatarea în detaliu a zilelor din 1986 petrecute de Kurt şi Julie în tabăra de bază a lui K2 şi apoi pe munte, încercând să urce vârful, ci şi capitole întregi ce conduc la expediţia respectivă, care practic trasează drumul celor doi spre ascensiunea lui K2. Printre acestea, autorul inserează subtil, ca un fel de mesaje adresate celor care vor să înţeleagă şi să înveţe despre ce înseamnă escaladarea „muntelui munţilor”, mici subcapitole oarecum diferite de restul cărţii - ca de exemplu Jinlab-Magia munţilor (capitol scris de fiica sa) sau Atingerea altitudinilor mari.

După modul cum a scris şi conceput această carte, Kurt Diemberger este cu siguranţă unul dintre alpiniştii pentru care muntele nu înseamnă doar un loc de urcat, nu oferă numai provocări fizice şi psihologice şi vârfuri de cucerit, ci reprezintă un adevărat simbol, o ocazie de auto-cunoaştere şi de auto-depăşire, de înţelegere profundă a lumii şi a universului; muntele este de asemenea un loc care adăposteşte oameni, care îşi pune amprenta asupra culturii şi modului lor de viaţă, iar ei, la rândul lor, umanizează regatul stâncilor şi al zăpezilor. Deja în 1986, când la baza lui K2 se adunaseră cam o duzină de expediţii diferite, Diemberger remarca impactul pe care această aglomeraţie îl are nu doar asupra zonei, asupra condiţiilor de pe munte, dar şi asupra oamenilor care îl urcă: „Să numeşti alpinismul de altitudine modern o „junglă” nu este, sunt convins, o exagerare, având în vedere ce se întâmplă acum în munţii Himalaya. În afară de camaraderia de la Tabăra de Bază, există puţine aspecte pozitive atunci când mai multe expediţii împart aceeaşi rută”. Chiar dacă nu toată lumea urcă pe aceeaşi rută, obabil că azi este şi mai dificil, din acest punct de vedere.

Recomand această carte şi pentru că reuneşte o serie de informaţii importante despre escaladarea, în timp, a vârfului K2, citând mai multe surse, printre care şi Mari Abrego şi Xavier Eguskitza. Ediţia în limba română cuprinde şi câteva imagini relevante ale zonei, ale muntelui şi ale alpiniştilor prezenţi acolo în 1986. Cu toate că a fost una din primele cărţi de munte pe care le-am citit, mi-a deschis apetitul pentru asemenea lecturi şi asta cred că e un merit important.

**

I have recently read the Romanian edition of this book, a wonderful mountaineering book by a great mountaineer. While the Romanian version may not be the best, I suppose the English or German ones will provide the reader with a most pleasant and absorbing story.

This book is mostly about the 1986 expedition on K2 of Kurt and his partner, Julie Tullis, but it presents a detailed account of the other expeditions present on the mountain in the same year. Diemberger remarks this unusual crowd that was gathered in the base camp and the fact that it made the ascensions more difficult for everyone. (I don’t want to imagine what it must be like today!) The core of the story here is actually the entire itinerary that the two had towards K2 (with previous attempts that failed and with due preparations), showing the attraction the mountain exercised upon them both. However, the author offers also a history of K2 expeditions and some relevant photos (at least in the Romanian edition), plus some chapters that talk about things related to such climbs, like altitude issues and more spiritual or cultural aspects of climbing the high mountains of Asia, that are still inhabited (some) by people throughout the year.

I highly recommend this book to all those interested in mountaineering, but also to people who want to find out more about this field. It is also a good source of information about the history of K2 expeditions and a helping hand in getting to know some of the most famous alpinists in the world – both male and female: Hermann Buhl, Renato Casarotto, Polish female climbers like Wanda Rutkiewicz, Krystyna Palmowska and „Mrowka” Dobroslawa Wolf etc.
In a nutshell, it is a book worth reading, in my opinion! And although it is one of my first mountaineering books, it definitely opened my taste for the genre, which I believe is an important success!

Concret!

2011-02-24T00:16:00.002+01:00

20 februarie 2011

Pornind tot de la situaţia cu malurile Crişului Repede din Oradea, mereu sub ameninţarea pavării, betonării, liniarizării etc., mi-am amintit de ceva ce spunea un fost profesor de-al meu :

“Deoarece înţelegem atât de puţin din natura unică a lumii socialului şi din modul cum acţionăm asupra dezvoltării sale, creăm un univers tot mai dominat de stres şi tot mai puţin durabil.
Problema se găseşte foarte adânc, în abordarea noastră fundamentală faţă de lume. Secolul XX a fost martorul intensificării până la dominaţie a unui anumit mod de-a gândi – acela preocupat de controlul şi manipularea materiei. Deoarece am avut atâta succes în a folosi lumea materială care se află în afara noastră, modul de gândire care susţine astfel de acţiuni a devenit modul legitim de a vedea lumea. Este luat de bun. Şi totuşi, numai pentru că un anume mod funcţionează în raport cu anumite fenomene nu înseamnă că el este universal; nu înseamnă că toate fenomenele ar trebui privite în acelaşi fel.”

(Prefaţa la Development Practitioners and Social Process – Allan Kaplan)

După părerea mea, România (şi nu doar Oradea) oferă nenumărate exemple ale acestei abordări faţă de lume şi de viaţă, una care nu e doar excesiv de materialistă, ci şi absolut limitată, limitativă şi incapabilă de a construi. Poate de aceea în ţara noastră s-au distrus atât de multe (întreprinderi, clădiri, spaţii verzi şi zone naturale, idei, posibilităţi etc.), pentru că suntem aproape toţi sub dominaţia unei viziuni despre lume care ne face să luăm în calcul, să tratăm numai ceea ce e evident, sub ochii noştri, vizibil, dacă vreţi, şi implicit controlabil, previzibil. Ceea ce nu se vede, nu există, iar ce a mai rămas din credinţa noastră religioasă (care sa zicem ca ar putea sa compenseze putin) este, mă rog, de domeniul unui tărâm „spiritual” care pentru noi nu se prea împleteşte cu viaţa de zi cu zi. De aceea, când ne gândim la dezvoltarea oraşului Oradea, de exemplu, primul lucru care ne vine în minte este să numărăm zonele rezidenţiale nou-construite, supermarketurile care au mai apărut şi cât de pline sînt, câte şosele au fost asfaltate; abia apoi ne gândim la cum trăiesc oamenii de fapt, ce venituri au şi ce calitate a vieţii; undeva, pe la finalul listei, dacă insistăm, ne vom întreba şi ce înseamnă de fapt calitatea vieţii pentru noi. Ce ne face să ne simţim bine, mulţumiţi, fericiţi? Doar lucrurile materiale? Cat de fericiţi ne simţim, de exemplu, după o „tură” de cumpărături la Real sau Carrefour?

Cand spun toate astea nu-mi propun să aşez în opoziţie un tip de om materialist cu unul idealist, aşa cum sîntem obişnuiţi noi pe-aici să vedem lucrurile. Încerc doar să semnalez faptul că există cu adevărat (că vrem, că nu vrem) o latură invizibilă a lumii în care trăim, există aspecte pe care NU le putem controla (de exemplu, inundaţiile sau schimbările de climă şi, câteodată, chiar şi noi înşine sîntem incontrolabili) şi fenomene pentru care trebuie sa fim „pregătiţi” altfel decât prin betonarea şi consolidarea cu piatră a malurilor Crişului, în eventualitatea unor inundaţii care ar putea (?) să aibă loc în centrul oraşului Oradea.
Ma gandesc acum la o cunostinta care s-a trezit ca are cancer si, nefiind nicidecum pregatita sa fie pusa in fata unui astfel de diagnostic, a refuzat sa se trateze. Pana la urma a realizat ca va trebui sa o faca si intreaga experienta i-a schimbat intru totul modul de-a vedea lucrurile...

Ce mi se pare ingrijorator este faptul ca avem nevoie de şocuri atât de puternice, de confruntări duse la limita pentru a intelege mai mult decat ceea ce putem vedea cu ochiul liber. Iar uneori nici macar dupa astfel de şocuri nu intelegem... Pentru ca cel mai greu este sa te privesti pe tine in mod onest si cat mai „din afara”, ca sa vezi cat de mult te-ai îndepărtat de lumea invizibila din jur; cu alte cuvinte, sa mentii un echilibru intre a vedea materialul cat si imaterialul. Nu vreau sa filozofez prea mult. Cred doar ca, inainte de-a ne angaja in actiuni care-i privesc si pe ceilalti, ar fi bine sa ne gandim putin la cum ii vor afecta acele acţiuni – si nu doar în mod fizic.

Proiectul de amenajare a malurilor Crisului Repede in Oradea, cu toate etapele lui, mi se pare un exemplu potrivit aici, deoarece impactul său asupra mediului natural si asupra locuitorilor orasului (mai ales daca îi alăturăm alte proiecte locale…) are multe aspecte greu pre-vizibile si greu de controlat. Asadar, daca cineva isi face iluzii ca stie exact ce face, ce se va intampla mai departe cu pasarile care poposesc pe Criş sau cu peştii sau cum va creste calitatea vietii oradenilor viitoarea promenada de-a lungul râului şi ce impact va avea asupra lor faptul ca nu se vor mai putea apropia de apa, este, dupa parerea mea, mai mult decat naiv. Dar poate pe cei care pornesc astfel de proiecte nu ii intereseaza, de fapt, nici ce cred, nici ce vor, nici ce simt oradenii, cu atat mai putin ce nevoi ar putea sa aiba un cârd de ratuste sau un cuplu de lebede care ierneaza aici ; ce sa mai vorbim de fenomene climatice sau ceva similar. Ceea ce stie toata lumea, concret, este ca firma S... si persoanele P..., U..., F... trebuie sa se aleaga cu ceva de pe urma actiunii, iar oradenii sa primeasca si ei ceva foarte palpabil si vizibil, care arata ca s-a facut o investitie considerabila, ca sa nu existe comentarii. Astfel, la sfarsitul mandatului vom putea face o lista lunga cu « realizari concrete ». Restul realizarilor nu se pun, căci – Bună dimineaţa ! – nu se văd !

« O reţea vie răspunde la perturbaţii prin schimbări structurale, şi ea alege atât perturbaţiile de care să ţină seama, cât şi modul cum să le răspundă. Ce anume observă oamenii depinde de cine sunt ei ca indivizi şi de caracteristicile culturale ale comunităţilor lor de practică. Un anumit mesaj le va parveni nu doar datorită volumului sau a frecvenţei sale, ci în primul rând datorită semnificaţiei pe care o are pentru ei. […]
O maşină poate fi controlată; un sistem viu, conform modului sistemic de a înţelege viaţa, poate fi doar perturbat. Cu alte cuvinte, organizaţiile nu pot fi controlate prin intervenţii directe, dar ele pot fi influenţate dându-le impulsuri mai degrabă decât instrucţiuni. Schimbarea stilului convenţional de management necesită o mutaţie a percepţiei, deloc uşoară, dar aducătoare, în schimb, de mari recompense.
[...]
Cheia pentru o definiţie operaţională a durabilităţii ecologice este realizarea faptului că nu trebuie să inventăm nişte comunităţi umane durabile pornind de la nimic, ci le putem modela după ecosistemele naturii, care sunt comunităţi durabile de plante, animale şi microorganisme. Deoarece caracteristica remarcabilă a casei-Pământ este capacitatea sa inerentă de a susţine viaţa, o comunitate umană durabilă este una astfel proiectată încât modurile sale de viaţă, afacerile, economia, structurile fizice şi tehnologiile să nu interfereze cu capacitatea inerentă a naturii de a susţine viaţa. Comunităţile durabile îşi formează modelele de viaţă în timp, printr-o interacţiune continuă cu alte sisteme vii, atât umane, cât şi neumane. Durabilitatea nu înseamnă că lucrurile nu se schimbă: ea este un proces dinamic de coevoluţie, iar nu o stare statică.
Definiţia operaţională a durabilităţii implică faptul că primul pas în strădania noastră de a construi comunităţi durabile este că trebuie să ne „alfabetizăm ecologic", adică să înţelegem principiile de organizare, comune tuturor fiinţelor vii, pe care ecosistemele şi le-au dezvoltat pentru a susţine ţesătura vieţii. »

(Fritjof Capra – Conexiuni ascunse)

Lumea vie din care facem parte

2011-02-16T23:50:00.003+01:00

Pentru ca locuiesc in centru si mi-e mai usor astfel, ma plimb aproape zilnic cu fetita mea pe malul Crisului. Am mare nevoie de natura si e o alternativa foarte buna la parcuri, avand in vedere locatia noastra. Azi am incercat sa merg mai intai pe malul drept, de pe podul din centru spre podul Decebal, in zona noii promenade. Mai intai m-a izbit faptul ca era plin de masini parcate pe locul unde fusese terasa, lucru care nu mi-a placut deloc, pentru ca acele masini trebuie sa ajunga cumva acolo si asta inseamna ca asa-zisa alee pietonala si pentru biciclete de pe mal a devenit o sosea in toata regula. Bun, am trecut si peste asta si am continuat, doar ca sa mi se confirme gandul : m-am trezit dintr-o data cu o masina in fata caruciorului. Vroia sa parcheze pe pista de biciclete, chiar pe unde ma deplasam eu. Frumos... Ma gandesc ca e foarte greu sa faci doi pasi, de pe Ady Endre pana pe mal. Mai bine ocolesti cu masina, ca sa poluezi in plus si sa intri intr-o zona cu iz pietonal.

(Noua promenada pe care am evitat-o - poza din decembrie 2010)

Facem cale intoarsa : nu e de noi pe-aici. Mai bine mergem in amonte, spre podul de la Dacia. Macar acolo stiu sigur ca gasim locuri mai putin circulate de masini, mai pline de vegetatie si mai interesante decat un mal de rau « tras la linie ».
Zis si facut ! Vremea era buna, soarele caldut si fata mea nu vroia sa adoarma in carucior. Hai sa incercam altceva, in acest caz ! Am luat-o in brate, am abandonat caruciorul pe aleea ce coboara spre mal si am pornit-o la pas printre salcii si plopi. Asta e o bucata de mal pe care am « salvat-o » acum cativa ani de la sacrificare. Din pacate, nu prea conteaza : putin mai sus, pe partea cealalta, buldozerele lucreaza acum neoprite de nimeni. Colegii mei de atunci se gandesc ca totusi e un castig faptul ca nu se vor taia toti copacii din zona aceea. Si eu cred la fel, dar ce folos daca oricum se fac lucrari atat de intruzive, care vor schimba total locul si vor inlocui pamantul si iarba cu beton si piatra, iar malul va arata si aici ca cel al unui canal ? Si toate astea, pentru ce ??? Care e fenomenalul castig pentru oras (ca pentru cei ce decid lucrarile astea stim care e) ?

(Portiunea de mal care acum va fi "indreptata" si betonata)

Cred ca ne-am plimbat vreo jumatate de ora nestingherite pe mal. Am mers langa apa, am privit soarele reflectandu-se in ea si am ascultat pasarile care incep sa cante putin a primavara. Aud si o ciocanitoare, dar nu reusesc s-o vad. Dintr-o data observ o mica lisita.
- Oau, Sofia, uite acolo! Ii arat fetitei mele, care insa e probabil prea mica pentru a intelege. Se uita totusi incolo, dar lisita dispare sub apa si iese altundeva. O urmaresc cu privirea si vad o a doua, care o insoteste pe malul celalalt.
Mai apoi ne continuam plimbarea pe sub micile salcii ale caror ramuri tinere ajung pana aproape de pamant. Ii arat Sofiei viitorii muguri si descoperim de unde vin fasiile acelea de verdeata. Se uita insistent la iarba pe care calcam. Dar cel mai mult o fascineaza sa pipaie scoarta copacilor. Abia are curaj s-o atinga si ma minunez de toate semnificatiile unui astfel de gest la un copil care vede asa ceva pentru prima data in viata lui, incepand sa inteleaga...

Facem o mica pauza si ne asezam pe o bancuta, unde Sofia incepe sa « verifice » cu degetele lemnul din care e facuta.
- E tot lemn, da, dar acuma e mort, ii zic eu drept explicatie. Apoi mai vad doi pitigoi cum se urmaresc veseli pe marginea unuia dintre podetele din lemn montate pentru pescari.
Pacat ca nu am aparatul foto la mine, de data asta. Dar poate gasesc niste poze facute cu alta ocazie. E un loc asa de frumos ! Pacat ca inca se mai vad urmele grosolane ale unor masinarii care au lucrat aici pentru a instala niste tevi de scurgere si au lasat dezastru in urma lor si nici urma de iarba... Dumnezeule, ma intreb ce e cu oamenii astia care nu au invatat acasa (sau la scoala) ca atunci cand mergi undeva, lasi locul respectiv asa cum l-ai gasit cand pleci de acolo. Daca nici adultii din ziua de azi nu mai gandesc astfel, ce sa ne asteptam de la tinerii pe care ii crestem acum ?

(Imagine de pe moldovabirds.blogspot.com)

Desi Sofia e fascinata de tot ce o inconjoara si priveste cuminte la lumea vie din jur, ne pregatim de plecare. Ma bucur ca mi-a venit ideea sa cobor de pe trotuar – e ca si cand am fi intrat in alt univers. Interesant cum, traind in oras – si chiar intr-unul atat de mic precum Oradea – ne indepartam atat de mult de natura. Cred ca in cultura noastra post-decembrista emancipata, urbanizare inseamna construirea unor spatii sofisticate, antropizate, care sa inlature orice senzatie de pamant, de natural, pe scurt, unde « sa se vada mana omului », sa simti ca esti « la oras ». Probabil ca unii oradeni care citesc povestea mea imi vor recomanda sa ma mut « la tara », ca acolo o fi locul naturii, nu in oras. Probabil. Si atunci imi dau seama ce diferenta este intre ratusca de plastic cu care fetita mea face baie acasa si lisitele pe care tocmai le-am vazut pe Cris, la doi pasi de casa si cat de multe a invatat in aceasta jumatate de ora pe care am petrecut-o pe malul (inca) natural al Crisului. Realizez ca exista in jurul nostru atatea lucruri simple pe care nu le mai pretuim, dar care ne pot oferi experiente, lectii si trairi incomparabil mai valoroase decat multe lucruri complicate create de om. Desigur, asta daca vrem sa intelegem mai bine lumea a carei veriga suntem. Cea mai puternica veriga sau cea mai slaba ? Hmm, nu stiu, dar asta e oricum alta discutie…

**
Tot legat de acest subiect, in cautarile mele pe internet am gasit un material util, realizat de profesori si elevi din Oradea, care prezinta Crisul Repede. Cred ca e o initiativa laudabila !
http://www.scritube.com/geografie/ecologie/Descrierea-Crisului-Repede-cu-11566.php

Lectie de duminica pe plaiurile mioritice din Suncuius...

2010-11-22T14:04:00.002+01:00

Am incercat si noi ieri, fiind duminica si Marius fiind liber, sa iesim « in familie » undeva la munte unde sa ne plimbam (dar nu prea mult, ca Sofia e inca micuta) si eventual Marius sa poata catara putin.

Ne-am decis sa mergem la Suncuius, ca nu mai fusesem de mult timp si ne place sa urcam la belvedere vis-a-vis de pestera Ungurului, de unde o luam prin spate, pe deasupra tunelului CFR, spre Blanaca, coboram la Cris etc. Zis si facut : ne-am urcat in masina cu totii (adica noi doi, copilul si Skip, cainele nostru malamut care tocmai a implinit un an). Intrand pe drumul spre cotul cel mare al Crisului vedem ca e cam umbra-soarele nu batea inca acolo, iar cand am ajuns la cabana Zenovia am observat o mica turma de oi pe dealul din fata cabanei. Am oftat la gandul ca Skip nu va putea sta liber si deja eram pe punctul sa-i spun lui Marius sa ne intoarcem : deja aveam 2 motive pentru a pelca de acolo. S-a dovedit imediat ca asa ar fi trebuit sa facem.

Am oprit, Marius a descins impreuna cu Skip (legat), ca sa mearga sa vada cat e de uda stanca unde vroia sa faca niste bouldering. Sofia tocmai se trezise si statea linistita in scoica ei, asa ca eu am coborat putin din masina sa vad cat e de frig. Dintr-o data il vad pe Skip alergand inspre cabana, apoi luand-o la goana in sus pe deal, dupa oi. Marius dupa el, strigandu-l. Am inceput si eu sa-l strig, dar cred ca zgomotul apei ne acoperea vocile disperate. Trei oi au luat-o spre marginea falezei si atunci am crezut ca mi se opreste inima, pentru ca puteau foarte bine sa cada. Ceea ce, har Domnului, nu s-a intamplat, in schimb dragutul de caine a gonit o oaie direct in mijlocul Crisului, trecand prin mijlocul nostru insensibil la orice strigate... Ciobanul era deja infuriat la culme si alerga spre Marius cu bata ridicata, injurand. Un alt barbat (am aflat apoi ca tot localnic) care venise la un gratar cu sotia, din cate presupun, si cu un alt cuplu se indrepta si el spre Marius cu un topor in mana. Marius mergea deja spre Cris sa-l scoata pe Skip si oaia, era in apa pana la genunchi, cu tot cu haine si bocanci.

Noroc ca Sofia era inca linistita, asa incat m-am gandit sa intervin, poate-poate voi reusi sa calmez putin spiritele. Imaginea celor doi barbati indreptandu-se spre Marius cu gand de bataie, presupun, ma innebunea si numai asta nu vroiam, sa iasa scandal. Am inceput sa discut cu ei (mai bine zis sa strig, ca altfel nu mergea) si sa-i asigur ca daca oaia a murit, o vom plati si ca Marius o va scoate din apa etc. Un tanar turist cunoscator a venit sa ma roage sa nu-l pedepsim pe caine, care doar se joaca, la care un al treilea localnic a inceput sa ne dea lectii despre cum ataca un astfel de caine si cum putea sa omoare oaia ca s-o manance. Inutil sa le mai explic ca este pui, ca prietenele lui cele mai bune sint pisicile vecinilor si ca musca doar mancarea etc. etc. Am lasat-o balta si am incercat sa-i explic ciobanului ca intr-un loc atat de turistic, unde se stie ca vine multa lume tot timpul si ca e circulat, ar fi bine sa nu se vina cu oile ; l-am asigurat ca venim de mult timp acolo si ca niciodata nu am avut astfel de probleme, desi Marius mereu isi aducea si cainele. El sustinea sus si tare ca locul respectiv este pasune, ca el mereu pasuneaza acolo. Degeaba i-am explicat ca atunci ar trebui ca turistii sa fie avertizati, sa existe un panou, ceva. Am reusit doar sa-l intarat si mai mult, astfel incat m-am trezit amenintata ca voi primi o bata in cap. Ceea ce m-a lasat absolut fara cuvinte, mai ales dupa ce vazusem inainte.

Intre timp oaia era afara, la fel si Skip cu Marius, care deja il pedepsise... Am scos-o si pe Sofia, care intre timp incepuse sa se agite si ea, asa ca una din femeile de la gratar s-a legat de mine ca eu, cu copil mic, nu inteleg ca ciobanul are o responsabilitate pentru oi si ca din asta traieste, iar noi ne lasam cainele liber pe-acolo. Ah, mare greseala am facut intr-adevar, insa de acolo si pana la a fi amenintati ca primim o bata in cap sau ca ni se vor reteza alte parti ale corpului cu un topor, e cale lunga... Se pare insa ca nu si pentru localnicii din Suncuius, care printre altele au reusit sa distruga tot ce ar fi fost de interes turistic in zona pesterii Ungurului si care iata cum isi intampina turistii. Pe langa ca toate amenajarile din pestera si din afara ei le-au fost puse pe tava (inca o mare greseala), nici macar nu au reusit sa le mentina la un nivel minim de functionare. Tot ce era in pestera a fost distrus, iar acum cabana e inchisa si pestera poate fi vizitata numai in orele cand e acolo ghidul. De fapt, nici nu mai stiu daca mai exista vreun ghid – ultimul a plecat in State anul acesta si nici un localnic nu era interesat sa preia sarcina. Sa ma mai intreb de ce ? Nu stiu daca are sens... Trebuia sa-l fi crezut pe un fost coleg acum cativa ani cand imi spunea ca la Suncuius nu ai cu cine sa faci proiecte si dezvoltare comunitara, iar eu, naiva, insistam ca se poate. Ei bine, uite ce mi-a lipsit ca sa ma conving : o amenintare cu bataia si un scandal ca cel trait ieri... Dupa care mi-am dat seama ca de fapt astfel de lucruri se pot intampla oriunde. Fratilor, traiasca Romania, tara tuturor posibilitatilor, cu unduirile ei mioritice pe care nici un caine nu are dreptul sa le calce in libertate – decat poate ciobanestii, care nu conteaza ca ataca turistii (asa cum am patit acum cativa ani in Padis). Traiasca Suncuiusul, raiul de weekend al oradenilor care fug de poluarea din oras ca sa ajunga in bratele ospitaliere ale unor localnici care au uitat sa mai fie oameni, ce sa mai vorbim de civilizati... Am invatat si eu ceva cu aceasta ocazie.

Unde ti-e instinctul, mama??

2010-09-10T10:07:00.002+02:00

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tânărul cântă:
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"
(Lucian Blaga)

Viata curge, o data cu nisipul din clepsidra...
Din copii, devenim incet parinti si apoi bunici. Prea putini sint aceia care reusesc sa urmareasca firul propriei deveniri, al transformarii varstelor. Poate ca daca am face-o mai atent si mai insistent, am intelege mai multe despre noi si despre viata noastre, pentru ca mai apoi sa descoperim, din alt unghi, lumea.

Experienta sarcinii a fost, pentru mine, o revelatie despre mine insami si despre fiinta umana in general. A fost o ocazie de-a patrunde dincolo de lumea materiala in care ma aflam, cu burta mare, miscari stangace, obligata sa ma protejez si sa-mi restrang activitatea fizica (foarte greu pt mine...) etc. Abia acum am inteles ca acela a fost doar inceputul ! 9 luni in care mi-am impartit corpul cu o noua fiinta, a carei existenta incipienta ma uimea zi de zi prin noi evolutii aproape nestiute si care depindea efectiv de propria mea existenta, ratiune, de echilibrul meu interior si exterior. A fost o perioada de adaptare, de meditatie, de pregatiri pentru ce avea sa urmeze.

Inca dinainte sa nasc, majoritatea celor trecuti prin «experienta » ma sfatuiau sa-mi ascult instinctul, caci el este cel mai bun ghid de trecere prin nastere si dificila perioada post-partum. Despre nastere in sine nu as vrea sa vorbesc acum, caci mi se pare un eveniment intr-atat de personalizat, cu trairi atat de imprevizibile, incat orice as scrie n-ar fi decat un reportaj. NIMENI nu poate sti cum va reactiona la nastere si cum se va comporta in acele momente si dupa. Cred ca este una din putinele ocazii din viata in care necunoscutul cu care te confrunti este total si in care iti dai seama cat de putin te cunosti pe tine si cat de mult sau de putin esti propria ta stapana...

Au trecut trei luni din viata copilului meu si primele trei luni din viata mea de mama. Mama in devenire, pentru ca citeam undeva ca devenim parinti pe masura ce incepem sa avem grija de copiii nostri si sa-i crestem. Foarte adevarat ! Probabil ca ceea ce voi impartasi aici cu voi suna foarte cunoscut pentru multe mamici si chiar pentru multi tatici ; tocmai de aceea mi-ar face o mare placere sa aflu opiniile voastre despre gandurile si povestile mele.

Primele saptamani au fost extrem de dificile. Cat timp am stat in spital (am nascut in Ungaria, deci acolo am fost in spital 5 zile dupa nastere) pur si simplu nu-mi doream decat sa pot dormi. Eram absolut inconstienta de ceea ce mi se intampla, nici macar nu-mi dadeam seama ce trebuie sa fac, cred ca alaptam absolut din instinct. Sofia a fost cu mine tot timpul. Inca de atunci nu vroia sa stea in caruciorul ei special, asa ca era mereu cu mine in pat, in brate etc. Pana pe la varsta de 2-3 saptamani, programul de somn si masa i-a fost haotic – ma rog, mie asa mi se parea, dar ce stiu eu? Apoi a inceput sa se stabilizeze putin, iar de la 6-7 saptamani a inceput sa doarma cate 5-6 ore pe noapte, in continuu, in patutul ei. E bine sau nu, nu stiu, dar copilul meu asta a vrut si se simte foarte bine asa. In timpul zilei, in schimb, era mereu foarte treaza si activa, nu dormea decat o data sau de doua ori cate putin si cerea mereu atentie, tot mai multa atentie! Acum sintem deja in faza de gangureala si joaca, apucam cu mainile ce vedem in fata ochilor si vrem sa roadem tot ! De asemenea, programul de somn s-a schimbat si ne odihnim mai mult, ca sa putem descoperi mai usor lumea...

La inceput, alaptatul a fost pentru mine cel mai dificil dintre lucrurile pe care trebuia sa le fac. Stiam ca este foarte important si ma straduiam sa fac tot ce trebuie pentru copilul meu. In cateva saptamani am reusit sa stapanesc la nivel satisfacator problema, iar Sofia se obisnuise cu mine la randul ei. Am gasit in ochii si-n zambetul ei foarte multa intelegere si dragoste, iar intre noi doua s-a format, incet, o relatie de sustinere reciproca extrem de profunda si interesanta. O parte din aceasta relatie e inca invizibila (poate asa va si ramane) si, pana la urma, fizica, biologica, alta parte este foarte spirituala. Aceasta din urma e mai greu de sesizat, caci toate aspectele materiale ale perioadei te subjuga, oarecum, si e greu sa constientizezi tot timpul ce se intampla cu tine. Dar nu imposibil! Iar atunci cand o faci, totul devine mult mai clar si mai usor!! Atunci, instinctul pur incepe sa se arate si incepi sa simti cu adevarat, respectiv sa intelegi ceea ce simti si care e rolul tau in toata povestea asta. Cred ca nimic nu poate egala interactiunea dintre o mama si copilul ei in timpul alaptarii, lucru pentru care sint extrem de recunoscatoare...

E inutil si de cele mai multe ori obositor sa ti se spuna mereu ce ai de facut, cum ar trebui sa fii sau sa faci, ce e bine si ce nu. Pentru mine a fost si este cumplit sa mi se spuna, de exemplu, „mai lasa copilul sa si planga, ca nu are nimic”, cand instinctul meu si toata simtirea si ratiunea de care sint in stare imi striga sa nu-l las! Nu stiu altii cum si-au crescut copiii, dar, indiferent ca sint mama, bunica sau soacra, ma astept sa-mi dea libertatea ca eu sa-l cresc pe al meu asa cum consider de cuviinta si sa ma sustina in alegerile pe care le fac. Desigur ca toti vin cu o serie de sfaturi, insa nici unul din ele nu va tine locul propriului tau instinct de mama; iar ca acesta sa strabata din adancul fiintei tale e nevoie de anumite conditii. Cred ca, pentru o mama, cel mai important e sa se asigure ca are aceste conditii. Numai atunci va fi cu adevarat multumita, implinita si fericita ca mama pentru ca va sti exact ce are de facut si acela va fi lucrul pe care copilul il va „cere” in mod natural. Raspunsul unei mame la nevoile copilului ei cred ca vine dintr-o impletire complexa intre sentiment, instinct si ratiune. Uneori, cei din jurul nostru uita ca aici rolul lor este de sustinere si ca orice interferente in procesul natural care se desfasoara pot face mai mult rau decat bine. E la fel ca in privinta implicarii omului in evolutia mediului natural: de cele mai multe ori, omul nu este preocupat sa inteleaga ce se petrece in natura si de aceea actiunile sale distrug echilibrul implicit al mediului.

Cand vorbim de cresterea unui copil si relatia dintre acesta si parintii lui, in special aceea dintre copil si mama in primele luni, este cu atat mai greu sa se realizeze un echilibru in conditii dificile cu cat mama este ea insasi o fiinta umana supusa slabiciunilor si greselii, astfel ca orice mica indoiala pe care cineva i-o induce poate distruge tot. Din punctul meu de vedere, in aceasta perioada mama nu ar trebui decat sa-si dezvolte sensibilitatea fata de copilul ei, sa interactioneze cu el permanent, sa nu se preocupe de nimic altceva. Este un lucru pe care nu-l gasesti spus sau scris ca atare nicaieri, insa experienta mea asta mi-a aratat – in cazul meu, din pacate poate prea tarziu.

Tatal, pe de alta parte, este o cu totul alta prezenta in viata copilului. Tatal nu poarta copilul timp de 9 luni in corpul sau fizic si nici nu-l aduce pe lume, nu-l hraneste si nici nu-l simte la fel ca mama. Este foarte greu sa fii tata in aceste conditii, caci aceasta fiinta la a carei conceptie stii ca ai contribuit pare ca nu-ti cere nimic si ca nu are nevoie de nimic de la tine. Tocmai aici cred ca este esenta relatiei dintre tata si copil: o mare parte din lucrurile de care un copil are nevoie sunt invizibile, iar tatal ii poate oferi toate aceste lucruri. Vorbim de dragoste, grija, liniste, echilibru, incredere, bucurie, joc, vorbe, priviri si atatea altele. Insa, deoarece minunata noastra societate si mentalitatea cu care sintem inconjurati ne invata ca in primele luni de viata copilul depinde exclusiv de mama si mama e cea mai importanta, rolul tatalui si prezenta lui in viata copilului sint diminuate si ajung uneori sa tinda spre zero. Timpul pe care un tata il petrece cu copilul este de multe ori foarte putin, insa ar trebui sa fie mai mult pentru ca numai astfel poate compensa celelalte lucruri pe care nu i le poate oferi copilului. De fapt, nu ar trebui sa vorbim despre ce trebuie si ce nu poate sa-i ofere un tata noului-nascut. Ar trebui sa recunoastem pur si simplu ca tatal este la fel de important ca mama din unele puncte de vedere si sa-i oferim spatiul pentru a-si dezvolta propriul instinct fata de copilul sau, asa ca mama. Ambii parinti au nevoie de cel putin acelasi spatiu si acelasi nivel de sustinere, pentru a putea crea pentru copilul lor un mediu sanatos si stabil in care acesta sa devina o fiinta sociala.

Pentru noi, modul cum ne relationam la Sofia este foarte diferit si fiecare isi gaseste propriile punti de interactiune cu ea, in felul lui. Totusi, gasesc ca presiunile sociale si mai ales familiale in cultura romaneasca sint foarte mari si de multe ori ne fac sa nu fim noi insine si sa nu ascultam ce ne spune vocea interioara. Asta se intampla atat in general, in viata noastra, cat si in situatia cand invatam sa devenim parinti. Or, atunci cum ne putem astepta sa fim impacati cu noi in ceea ce facem? Atunci cand intr-o familie se naste un cou copil, cred ca intreaga familie are de invatat, ca si comunitate dar si fiecare membru ca individ. Cred ca nu doar parintii invata sa devina parinti, ci si bunicii trebuie sa invete sa fie bunici, unchii si matusile la randul lor etc. De fapt, trebuie sa invatam sa relationam cu o noua fiinta care inca nu poate comunica si interactiona cu noi ca un adult – si acest proces de invatare si adaptare continua pe tot parcursul vietii, nu-i asa? Instinctul nostru, acel aspect al fiintei pe care cel mai adesea il uitam undeva in noi, trebuie sa poata iesi la lumina ca sa se manifeste. A avea un copil este inca o sansa pe care o primim de-a ne redescoperi asa cum sintem de fapt, dar am uitat, fiind ocupati sa traim si sa fim asa cum vor altii.

Revenire...pe pamant?

2010-05-18T12:03:00.002+02:00

Ma uit foarte rar la blogul meu in ultima vreme; am fost putin socata sa vad ca nu am mai postat nimic din septembrie anul trecut... A fost o perioada incarcata de intamplari si semnificatii, care m-au facut sa pierd putin contactul cu lumea - prin blog dar si prin alte cai pe care le mai foloseam - pentru ca m-am concentrat pe a ma pastra cat mai "sane" posibil, in contextul dat.

Tot in septembrie am revenit din Austria si Franta, dintr-o tura foarte faina si ambitioasa prin Alpi. Nu am urcat Mont Blanc-ul inca, dar mi-a placut sa incerc acea experienta, desi nu eram prea pregatita pentru ea. Uneori e bine sa te lasi dus de val:) Nu am apucat sa scriu despre asta, pentru ca aproape de fiecare data cand incercam ma trezeam in mijlocul unei critici destul de dure la adresa Romaniei si asta m-a deprimat putin. Asa ca am spus ca voi scrie atunci cand o sa am o inspiratie mai pozitiva, cand voi reusi sa nu mai fac comparatii si sa iau lucrurile asa cum au fost.

Pana atunci, am reusit sa adun cateva ganduri despre ce au insemnat ultimele 8-9 luni pentru mine - nu stiu de ce, in engleza...

Întoarcerea acasă...

2009-09-18T16:58:00.000+02:00

„Dacă n-ar avea orizont, dacă n-ar avea înălţime,
Ce-ar însemna, ce-ar fi viaţa mea?”

La un moment dat a venit şi ziua de 7 iunie 2009, adică finalul timpului meu în Africa. Jurnalul meu insistă pe întrebări de genul: Să mai rămân? De ce m-aş întoarce? Ce voi face în România? (nu că n-ar fi destule de făcut, însă simţeam atunci, extrem de puternic, că nu mai pot face mare lucru, din cauza sistemului în care sîntem obligaţi să lucrăm şi din cauza multiplelor bariere...)

Am plecat cu greu din Cape Town, am plecat cu lacrimi în ochi şi cu tristeţe în suflet. Ştiam exact şi de ce. M-am despărţit plângând de lumea de la CDRA şi de familia Davidoff-Kaplan. Singura soluţie a fost să mă gândesc şi să promit că voi reveni, cât de curând, pentru a continua ceea ce destinul meu îmi spune că abia am început în Africa de Sud. Nu ştiu când şi cum se va întâmpla acest lucru, dar într-un fel am siguranţa că se va întâmpla – or, asta e important.

Drumul spre casă (aproape 2 zile) a fost mai scurt decât aş fi vrut şi decât am experimentat vreodată. Mi s-a părut chiar mai scurt decât unele drumuri Bucureşti – Oradea pe care le-am făcut în ultimul an... şi asta, desigur, pentru că ceva din mine vroia să mai rămână acolo. Trecerea în sine (de la Africa de Sud la Europa şi România, de la un anotimp la altul, de la o emisferă la alta, de la limba engleză la română) a fost foarte bruscă şi şocul s-a resimţit timp de vreo 3 luni bune. Dacă am avut nevoie de 3 luni ca să mă integrez în societatea sud-africană şi să scap de dorul de casă, mi-au trebuit, la fel, alte 3 luni să revin „acasă”, mai ales că înainte de Oradea trăisem în Bucureşti aproape un an. A reveni în Oradea după Bucureşti şi apoi Africa a fost în sine un şoc... Nu aş fi crezut niciodată! Cât timp am stat în Bucureşti îmi doream să vin înapoi aici şi Oradea mi se părea un loc în care aş putea să trăiesc (deşi visez la munte): suficient de mare ca să nu fie prea mic, oarecum fermecător, cu clădirile lui vechi şi frumoase, cu munţii destul de aproape, oraşul pe care îl cunosc atât de bine şi unde se află mare parte din familia şi prietenii mei...

Se pare însă că o „ieşire din peisaj” poate avea un impact extrem de puternic asupra omului şi iată că perspectiva mea asupra orăşelului pe care înainte îl numeam „acasă” s-a modificat considerabil. Acum, Oradea îmi dă senzaţia unui loc mai degrabă redus, care a „intrat la apă” – atât literalmente cât şi metaforic vorbind. România în sine mi-a părut dintr-o dată o mare comunitate moartă, o ţară golită de orice spirit viu care să dea sens şi direcţie lucrurilor şi oamenilor de aici. Am avut, pentru prima dată în viaţa mea, impresia că încă de la trecerea graniţei mă lovesc de o dificilă inerţie – în esenţă invizibilă, dar care se manifestă foarte direct şi palpabil în realitatea imediată: drumuri care aşteaptă de ani de zile să fie reparate şi cu care lumea deja s-a obişnuit de nevoie, case părăsite, câmpuri necultivate, oameni-maşină care merg înainte fără a şti şi poate chiar fără a se întreba de ce, unde, cum, în ce scop, pe ale căror feţe apare un zâmbet autentic o dată la câteva luni ... Am regăsit România, din păcate, tristă şi lipsită de strălucire, lipsită de viaţă şi de sentiment, secată de aproape orice energie creatoare; ţara pe care o admirasem atât de mult, naţia în care credeam până la Dumnezeu au ajuns să mi se pară un mit. Mai mult, am ajuns să văd o societate în care puterea lui „trebuie” e mai mare decât cea a lui „vreau” sau „îmi doresc” şi – deşi au trecut aproape 20 de ani de la sfârşitul (cel puţin teoretic) dictaturii – nu ştim ce să ne dorim şi mai ales, AICI nu ştim să facem ceea ce vrem şi ce putem mai bine, doar ceea ce trebuie sau ce ni se spune. Parcă în altă parte e mai uşor să vrei şi să-ţi poţi împlini visele...

Dacă stăm bine să ne gândim, toate astea pot fi doar nişte impresii iniţiale ale revenirii mele în ţară, perfect explicabile din perspectiva şocului cultural. M-am gândit mult la asta şi intenţionat am aşteptat acele 3 luni ca să scriu aceste rânduri, pentru că am vrut să trec de şocul iniţial şi să reflect ceea ce este, poate, o realitate a României de azi. Uneori e necesar să „ieşi din context” ca să-l poţi înţelege şi vedea aşa cum este el de fapt şi nu aşa cum ţi-l imaginezi. Uneori ai nevoie să fii la marginea orizontului şi la mare înălţime pentru a observa lucrurile şi a le penetra esenţa. Iar fără o astfel de perspectivă (să zicem, mai detaşată) şi fără observaţie adecvată, tind să cred că majoritatea dintre noi rămân la suprafaţa fenomenelor şi a realităţii, lucru care nu poate duce la acţiuni inspirate şi cu adevărat creatoare de nou.

În ansamblu, ceea ce am trăit în Africa de Sud a fost pentru mine încă o experienţă de trezire, care m-a ajutat să mă înţeleg şi să înţeleg mai bine lumea vizibilă şi pe cea invizibilă în care trăiesc (alături de miliarde de alte suflete şi corpuri umane). Am avut şansa să petrec câteva luni de zile printre oameni care au evoluat într-un cadru geografic, social, politic foarte diferit de orice am mai văzut în Europa şi care, într-un fel sau altul, cu bune şi cu rele, a dat naştere unei ţări pe cât de mare ca spaţiu terestru, pe atât de deschisă sufleteşte. Am întâlnit o ţară care, cu toate problemele create de colonialism şi de dominaţia albilor minoritari, aflată la al patrulea preşedinte negru, ştie să se regăsească spiritual şi să se redefinească, în lumea nouă în care trăim. Este o ţară unde oamenii recunosc: „Africa de sud nu are nici un model care să-i ghideze transformarea şi trecerea de la un trecut dominat de apartheid la viitorul pe care şi-l imaginează. Trebuie să-şi găsească propriul drum.” (Mamphela Ramphele)
Aceasta se spune nu pentru că ne aflăm pe un continent unde nu există o Uniune europeană care să pună pe tavă „modele” şi moduri de acţiune, ci pentru că ne aflăm la un alt nivel al conştiinţei şi auto-determinării individuale şi sociale. Acest lucru îl pot spune despre întreaga populaţie a acelei ţări, fie ea albă sau neagră. Bineînţeles, există mari diferenţe determinate istoric, însă fiecare categorie de populaţie (şi în Africa de sud există cel puţin 6 tipuri diferite de populaţii – iar populaţia de negri se împarte într-o mulţime de triburi) îşi are propria forţă interioară şi propria identitate, cel mai adesea bine definită, aşa încât acţiunile devin mai uşor de formulat şi de realizat. De asemenea, viaţa devine mai uşor de trăit când ai un scop comun, când comunitatea în care trăieşti ştie încotro vrea să se îndrepte, iar toate acestea sunt completate de o atitudine pozitivă şi de aprecierea lucrurilor mărunte dar frumoase care se întâmplă.

Am simţit, în timpul acestei călătorii, pentru prima dată în viaţa mea, că posibilităţile umane sunt într-adevăr nelimitate. Am văzut ce poate face omul atunci când are mintea şi inima deschise către lume şi către sine, alegând să nu-şi pună singur piedici.
De multe ori ne e mai uşor să ne ascundem dincolo de felurite pretexte pentru a ne motiva pasivitatea, acţiunile greşite sau eşecurile. Uneori ne construim, inconştienţi şi plini de vervă, adevărate „realităţi paralele” în care viaţa şi lumea să fie mai potrivite cu ceea ce ne dorim sau ne imaginăm. Cred că mulţi români fac asta, pentru că viaţa aici este Este o artă să ştii să priveşti realitatea şi pe tine aşa cum sînt ele de fapt, iar cu această conştiinţă să poţi să acţionezi pozitiv, strategic dar uman, raţional şi implicat sufleteşte în acelaşi timp. E adevărat, în România te poţi trezi foarte repede copleşit de probleme şi viaţa e o continuă luptă, iar posibilităţile individului sau chiar şi ale unor grupuri sociale de-a influenţa realitatea adesea deranjantă în care trăim sunt reduse. Totuşi, schimbarea reală nu poate porni decât de la voinţa comună şi unitară, sinceră, pentru un viitor favorabil asumat conştient atât la nivel vizionar cât şi la nivelul acţiunilor.

Iată-mă deci în septembrie, căutând modalităţile de-a nu pierde ce am găsit în timpul călătoriei mele şi de-a regăsi ce am pierdut din România – sau, poate, de-a o re-descoperi în alt fel...

Poate că ceea ce s-a întâmplat este doar o schimbare de perspectivă în interiorul meu. Poate că aş fi ajuns să văd lucrurile astfel şi fără a pleca tocmai la Capul Bunei Speranţe. Cred că fiecare din noi are nevoie de experienţe diferite şi până la urmă, important este să vrei să ţi le oferi, să nu refuzi ceea ce primeşti bun de la viaţă, sub orice formă ar fi. Până la urmă, dacă privim înapoi în timp, la firul propriei vieţi, care sînt momentele despre care putem spune că ne-au marcat în mod profund existenţa? Au existat astfel de momente, măcar? De unde au venit ele şi cum am reacţionat în faţa lor? Am acceptat să le trăim sau le-am respins, din frică sau comoditate sau din alte motive? Iată câteva întrebări pe care poate nu ni le punem niciodată în viaţă – pentru că poate nu vrem să înţelegem anumite lucruri despre noi înşine! Iar asta, dragii mei, după părerea mea înseamnă a sta în calea propriei tale dezvoltări ca individ. De aici şi până la a deveni o barieră în calea dezvoltării comunităţii tale este doar un pas – şi din păcate unul foarte mic. Călătoria mea naşte aşadar, după reflecţii ulterioare, noi întebări despre starea ţării mele, despre motivele pentru care (am senzaţia că) ne-am împotmolit în procesul evoluţiei noastre, multdorită de alţii şi de noi nici măcar închipuită. Dar asta e o temă asupra căreia voi reveni într-un alt material... Până atunci, hai să facem o pauză şi poate ne vom pune câteva din întrebările de mai sus, ca un exerciţiu de autocunoaştere. Sau dacă nu, sînt sigură că putem găsi şi alte modalităţi, doar să vrem sa facem paşi înainte... Mult succes!

Oradea, 17 sept. 2009

Semnale

2009-06-01T10:03:00.003+02:00

In timpul sederii mele in Africa de Sud, vorbind acasa, aflu ca vremea in Romania este foarte schimbatoare si, din nou, lucrurile sar dintr-o extrema in alta. Mai intai, vara vine in luna mai (ma intreb daca si unde sint ciresele), apoi ajungem brusc la temperaturi de iulie, dupa care sarim inapoi in martie, la 15 grade...

De fapt, oriunde esti pe pamant, lucrurile stau la fel: extreme, fenomene naturale din ce in ce mai ciudate, lucruri inexplicabile si imposibil de rezolvat, totul ne depaseste... Ne depaseste nu pentru ca sintem incapabili, ca umanitate, sa mai inventam tehnologii noi sau sa raspundem la dezastre prin abilitatile noastre extraordinare de-a ne mobiliza si organiza, ci pentru ca am ajuns la pragul dincolo de care lucrurile nu mai pot fi controlate. Am determinat o realitate ale carei variabile sunt, in acest moment, imposibil de pus intr-o formula matematica rezolvabila. Ne aflam in fata unor probleme a caror rezolvare nu mai are cum sa se traga din aceleasi surse ca si pana acum. In ziua de azi, pana si inundatiile ne depasesc - si asta nu pentru ca sintem in Romania sau pentru ca Romania e incapabila, ci pentru ca forta care genereaza inundatiile nu este evidenta, trece de granitele tarii noastre si e determinata de o complexitate de factori pe care nu-i mai vedem, ale caror relatii sint poate prea incurcate ca sa le putem intelege.

Acum cateva zile, peste 50 de balene au iesit din mare si au decis sa moara pe o plaja de langa Cape Town. Lucru incredibil, nemaivazut, pentru ca se intampla extrem de rar si e nefiresc, nu doar ca timp, locatie si numar de animale, dar si ca idee. Desi au incercat sa le trimita inapoi in mare, balenele se intorceau la tarm. O mare parte au fost eutanasiate, pentru ca vroiau sa moara, pentru ca marea devenise un loc unde nu mai puteau trai. Este un semnal extrem de important. Il va asculta cineva?

Detalii despre stire pe http://www.capetimes.co.za/?fSectionId=&fArticleId=vn20090601062654703C849782

O, Mary Don't You Weep

2009-05-17T12:58:00.004+02:00

Well if I could I surely would
Stand on the rock where Moses stood

Here I am, home alone in a place that is as good a home as my own, although it is not literally my own. After more than one month of being here, it has become a home, just like this country as a whole. This place has permeated me and it is amazing to feel it from that position, it totally shifts the perspective and the understanding of things, people, phenomena, places… During this journey, I have really gone through the entire distance and closeness of extremes, from the fear of unknown to the freedom of the spirit. Sometimes it is unbelievable what we put ourselves through in order to FEEL something, to feel alive. Why do people live and still do not feel alive?

Pharaoh's army got drownded
O Mary don't you weep

What happens is that you move from routine and order into chaos, try to stabilize and manage to enter another routine and find another order, but then inevitably chaos comes again and takes over your life and you find yourself in need to look for order again and again and again. Sometimes you look for chaos because there has been too much order, other times you look for order because there has been so much chaos… Still, it is all life! I believe that when signs appear, showing that your life has been stuck somewhere, any human being will be ready to do whatever it takes to evade that place. Some of us have a hard time deciding that they need to challenge themselves, for some it is hard to accept and acknowledge that they are in a closed space and need to open up. But this is life and life can take you to different places, just as you take yourself through different experiences, because that is the only way to find yourself. And the beauty of it lies in the diversity we can all live and create!

Well Mary wore three links and chains
On every link was Jesus' name
Pharaoh's army got drownded
O Mary don't you weep

Sometimes you have to break the chains in order to re-gain your life…

When I look back at my life one year ago, I can’t believe what actually happened since then. It seems somewhat unreal, but it was all so liberating! Even working in a place I hated and doing a job I did not like and could not identify with, even living in what seems to me as one of the ugliest cities of Romania was a relief. Ironically enough, it was all a relief from the way my life had been up to that point. It is interesting to observe how things that you sometimes catalogue as difficult can be so easy if you are in a different situation – and the other way around. It so much depends on the perspective you take, on the way in which you relate to things! I had thought that working 12 hours a day, doing three or four different jobs and having no time for yourself was the most difficult part of my life, but then I realized it was at least as difficult to have only one job and a lot of free time to spend for yourself. That different feeling came from within myself, because the only person in the world who can change things is oneself and we are responsible first and foremost towards ourselves.
But sometimes it takes a lot of time to understand that and to really feel it and put it into practice. For example, I often think about the Scouts - how we often tend to disregard ourselves in the scouts, because we are so eager to help the world and do things for others. It takes years and years to realize that you can’t help others if you are a wreck or if you are not able to help yourself in the first place. Just like in dancing: how can you lead your pair if you have not taken your position or are not clear about where you want to go?
On the other hand, it is also true and real that we often need a lifetime to discover ourselves and to understand our purpose in the world, while in the meantime we do have to help and play a role. So I guess these are all questions to navigate through and find our own path among them, so that we do not neglect any aspect that is important to us…

Well one of these nights ‘bout 12 o'clock
this old world is gonna rock
Pharaoh's army got drownded
O Mary don't you weep

I can’t say that I have discovered everything I needed to, along this journey so far – on the contrary: when you start such a journey you realize sooner or later that things are more complex than you had imagined. The mere fact that you are able to see that complexity and work with it is some sign of improvement, I guess… because if you do not see the complexity it does not mean it isn’t there…
What is so wonderful about exploring yourself and the miracle of life as a whole is that, once you’ve started it, you can’t go back! This kind of journey needs to move forward and not backward, so maybe even without knowing it, you will take yourself further along the road. This does not mean it is going to be easy or that you don’t need to put effort in it, but it is definitely important. I think, if we look at our collective struggle for meaning and clarity of purpose in the world, it makes such a difference to find that there is a number of people who are actually walking the same path. Nobody is alone, in fact. We are all on that path, in one way or another, even though sometimes unconsciously. But we do have our individual selves to look after and work with, and that we must often do on our own.

Well Moses stood on the Red Sea shore
And smote the water with a two by four
Pharaoh's army got drownded
O Mary don't you weep

Well, old Mr. Satan he got mad
Missed that soul that he thought he had
Pharaoh's army get drownded
O Mary, don't you weep

How to keep going? How to keep yourself consciously on the path? How to keep connected to all the other co-walkers? It is hard, at times, because you go through all that chaos quite often and you are alone many times and you may lose touch, you may lose courage, you may get tired or feel insecure. People nowadays are so much looking for security – this word, in all its meanings, seems to be such a paradox of the 21st century and maybe beyond. Our world is now such a fluctuating world, it changes at such a high pace that nothing seems to stay the same from one day to another even. I mean EVERYTHING, from weather or laws to human feelings. Is there anything, then, that can actually provide stability, the mere stability that we need so as to feel secure? Or, if not, how can we actually start living with all this instability and still feel secure? What made it possible for the people of Israel to cross the river when Moses smote the water, even though they knew it was a rationally unreal or impossible thing to happen? What held the waters apart for enough time to allow safe passage? What is the difference between safety itself and the feeling of safety that the Israelites had? Is safety real or is it just a feeling? Do we find it in the world outside or within our soul?

Brothers and sisters don't you cry
they'll be good times by and by

God gave Noah the rainbow sign
Said, "No more water, but fire next time"

Last week I took part in the CDRA Biennial Conference, a quite recently born event that brings together development practitioners from around the world to share from their practice. The Conference itself was an extraordinary space and, due to its nature, it enabled many breakthroughs, I think. But that is another subject and I will need another space and time to write about it, just as about other “events” that occurred during my journey.
However, on our way back from the conference venue, we were passing through Du Toit’s Kloof area and the weather was stormy, with clouds and bursts of strong rain coming and going. Just as we were approaching the pass, this double rainbow appeared in the sky. It was a whole rainbow – I mean you could see all of it rising up amazingly in the middle of the field. I think it was the first time ever that I could see very clearly the start and the end of a rainbow. It appears to start from nothing and it ends into nothing, for there is no physical place for its beginning or end. It was amazing to see that! I could never have seen it before, as I’ve never seen it in such an open space. It was as if someone had placed an arch in the middle of the field. Talking about rainbow, that was to me one of the special experiences on this journey: seeing something as beautiful as a rainbow being created out of the interaction of air and water and light, all invisible and giving birth to something visible.

I have three more weeks in South Africa and when I look at my luggage, it is almost the same as it was when I came here. Myself too, I am apparently the same, for I look the same. But there is so much of that invisible field that I take with me! Somehow, this whole trip came out of nothing and it ends into nothing, I mean nothing that you can literally see, but something is definitely there – a creative force, an invisible interaction of elements. Difficult to grasp or name, but very real and, I hope, beautiful. Pretty amazing!

(Lyrics from The Seeger Sessions by Bruce Springsteen)

mergand mai adanc / going deeper

2009-04-03T16:20:00.002+02:00

Dupa 2 saptamani, am intrat mai adanc in universul lingvistic local (dominat de limba engleza, caci eu nu vorbesc nici o alta din cele 11 limbi oficiale ale Africii deSud), dar si in spiritul orasului de la Capul Bunei Sperante. Am gasit cateva versuri care cred ca exprima foarte bine ideea de Africa (traducerea mea):

Africa, nu esti o tara
Esti un concept,
Conturat in fiecare din mintile noastre
Pentru a ne ascunde, fiecare, fricile,
Pentru a ne visa, separat, visele.

(Abioseh Nicol, “Semnificatia Africii”)

In ultimele zile am reusit sa vizitez cateva locuri din Cape Town – dealtfel un oras imens (2455 km2), care ocupa o buna parte din peninsula, cu toate suburbiile, formand o zona metropolitana.
Am fost cu trenul pana la ultima statie de pe coasta Oceanului Indian, la Simon’s Town, ca sa vizitez Plaja cu Bolovani (Boulders Beach) – un loc faimos datorita pinguinilor africani care se aduna aici si totodata o arie protejata. Am mai mers sa fac ceva voluntariat la CDRA, sau Asociatia de Resurse pentru Dezvoltare Comunitara (www.cdra.org.za), care are sediul in cartierul Woodstock, una din zonele multirasiale ale Cape Town-ului (chiar si in perioada de Apartheid). De acolo am mers pana in Observator (si nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la Cluj…), care este o zona foarte aglomerata si cam internationala, caci aici stau multi studenti din diverse tari non-africane. De asemenea, sint foarte norocoasa cu gazdele mele, care ma invita mereu cu ele in diversele “miscari” pe care le fac pe-aici. Astfel, o insotesc pe Sue aproape in fiecare din plimbarile zilnice pe munte si am fost cu ei pe una din plajele cele mai frumoase din Muizenberg – un loc renumit pentru numarul mare de surferi care vin aici (si am facut baie in Oceanul Indian, care e si el destul de rece!)

Sint inca socata de cat de puternic se simte, aici, colonialismul si toate manifestarile sale – vizibile sau nu. Multe orase de pe coasta Oceanului Indian vorbesc despre colonistii albi (in special olandezi si britanici), care au incercat sa-si re-creeze propriul univers intr-un loc atat de diferit, fizic si spiritual, de Europa! Ma gandesc aproape neintrerupt la atitudinea pe care trebuie ca au avut-o acesti oameni fata de lumea noua pe care au gasit-o si pe care au distrus-o in mare masura, la cat de devastati in interiorul lor trebuie sa fi fost pentru a fi initiatorii atator acte de cruzime. Nu m-am simtit niciodata, in viata mea, atat de vinovata pentru faptul ca sint alba cum ma simt acum. Mai mult, nu am chestionat niciodata culoarea pielii mele, pana sa vin aici. Desi se spune despre Cape Town si provincia Capului de vest ca sunt locurile cele mai putin africane din Africa de Sud, mi se intampla sa merg cu trenul sau pe strada si sa ma simt nelalocul meu, din cauza faptului ca sint “alba”. Este un sentiment ciudat si neplacut totodata, caci e ca si cand as re-trai intreaga istorie sangeroasa a oprimarii populatiilor locale de negri de catre con-europenii mei albi… Desigur ca lucruri similare s-au intamplat in atatea alte locuri din lume, de-a lungul istoriei (inclusiv in propria mea tara), dar aici parca simt totul mult mai acut decat oriunde altundeva am mai fost (cu exceptia, poate, a Auschwitz-ului).

Pentru o persoana alba, nu este un lucru prea placut sa te plimbi pe strazile unor zone din Cape Town, daca esti sensibil la toate cele de mai sus sau daca ele te ating, cat de putin, in adancul sufletului. Multe parti din oras sint considerate nesigure sau chiar inabordabile pentru albi – si iti dai seama imediat de asta, cum ajungi acolo. Negrii care traiesc in aceste zone sunt in general simpli muncitori mai degraba saraci, care fie si-au parasit satele si modul de viata traditional ca sa-si caute de lucru “in marele oras” (unde nu au suficiente venituri ca sa se intretina si traiesc in conditii foarte precare) sau au fost adusi pentru a lucra in diverse fabrici. In unele cazuri pot fi chiar urmasi de departe ai diverselor populatii autohtone de negri care au fost colonizate aici. Implicit, exista immense frustrari legate de populatia alba, care a introdus si mentine o larga si profunda injustitie sociala intr-un loc unde, prin natura lucrurilor, nu avea nici un drept sa faca asta. O fi “legea junglei” aplicabila si oamenilor, insa pana unde putem impinge sentimental propriei superioritati?
Am sentimentul ca acest oras este un loc al nimanui, “folosit” intr-un mod extrem de interesant (dar nu neaparat egal) de albi si de negri deopotriva. Atmosfera de azi mai pastreaza, oarecum, sentimentul de Apartheid (pe care probabil noi nu-l putem de fapt intelege, caci nu l-am trait); il detectezi rapid, il mirosi cu usurinta, desi nu ti-a fost niciodata cunoscut si, oficial, vremurile acelea s-au incheiat in 1994.
Pentru mai multe informatii (succinte) despre Apartheid puteti intra pe http://www.unmultimedia.org/photo/subjects/apartheid.html

Da, Africa de Sud se spune ca este o tara frumoasa si Cape Town e intr-adevar o destinatie turistica minunata, insa mi se pare ca daca vii aici cu simpla intentie de-a vedea atractiile turistice majore, animalele salbatice sau a te bucura de plaja si soare, nu vei intelege cu adevarat spiritul acestor locuri – minunate, dar atat de tulburate in istoria lor. Iar aceasta intelegere este, cred eu, mai putin comfortabila, asadar poate ca multi vizitatori ai acestor locuri nu doresc s-o aiba.

Am mai adaugat poze pe galeria foto de pe Picasa. Nu veti gasi nimic din Woodstock, caci am evitat sa iau cu mine lucruri de valoare acolo. Sper sa va placa si sa reveniti, caci … va urma!

**
These lines come to me so much more in English now, for I have been “exposed” to the English environment of Cape Town and it is so powerful. I have found a set of verses that I believe are very expressive about the idea of Africa:

You are not a country, Africa
You are a concept,
Fashioned in our minds, each to each,
To hide our separate fears,
To dream our separate dreams.

(Abioseh Nicol, “The Meaning of Africa”)

I have only been visiting a few places in Cape Town over the past few days. I have taken the public train to Simon’s Town, the last station along the coast of the Indian Ocean, in order to visit Boulders Beach – a gathering place for penguins and of course, a nature reserve. I went to Woodstock, one of the few multiracial areas of Cape Town (even during Apartheid), where the Community Development Resource Association is located (www.cdra.org.za) and then I also took a short walk through Observatory, a rather busy area with an international flavour, because of the many non-African students who come here for internships or such. I am very lucky to have wonderful hosts who include me in their different movements around the area – so I join Sue on most of her morning hikes on the mountains that stretch along the Cape Peninsula and I have also been with them to one of the nice beaches in Muizenberg – an area particularly attractive to surfers.

It is surprising how impregnated this place is with colonialism and all of its manifestations – physical as well as spiritual. Many small towns along the coast of the Indian Ocean speak about the white settlers (mostly Dutch and British), who came ashore bringing along a whole other universe and initiating some sort of a strange cultural and geographic patchwork. I can’t stop wondering what was the attitude that these people came here with and that allowed for so much destruction and devastation. How devastated could they have been inside that they effected such cruel behaviours upon the new world they found? I’ve never felt so guilty about being a white person as I do now. I have never even questioned the colour of my skin before coming to Africa. They say that Cape Town and the Western Cape are the least African places in South Africa. Still, I walk in the street or take the train and find myself somewhat displaced – or in the wrong place – because of the colour of my skin. It is a terrible feeling, as if I were re-living the entire history of the white oppression of the black peoples here. Of course similar things have happened in so many other places in the world – including my own country – but the spirit of the places here withholds that in a much stronger way than in any other place I have been to (except, probably, Auschwitz).

For a white person, walking alone in the streets of Cape Town is not such a pleasant thing to do, if you are sensitive to all of the above or have the lightest touch of them in your heart. There are many areas of Cape Town that are considered unsafe or even non-walkable for the white and you immediately understand why. The black people living in those areas are mostly low-class workers, poor people who have left their villages and traditional lifestyles to follow the mirage of endless employment in Cape Town, or were brought here to work in various factories or maybe they are even followers of some black African populations that were colonized here. There is consequently a lot of frustration and negativity about the whites. I feel that Cape Town is a place that does not belong to anyone and is “shared” by the black and the white. The current-day atmosphere still keeps the feeling of Apartheid very much alive, even though it officially ended in 1994. There is some succinct information on Apartheid in South Africa on http://www.unmultimedia.org/photo/subjects/apartheid.html

Yes, South Africa is a beautiful country and Cape Town is a wonderful tourist destination, but I guess that coming here with the mere intention to visit a series of tourist attractions or enjoy the sun, the beach or the wildlife does not really allow for a real understanding of this wonderful but troubled place. However, I tend to feel that this understanding is rather uncomfortable, so most of the visitors of Cape Town probably do not want to reach it.

There are some more photos that I have uploaded on my Picasa gallery – however, none from Woodstock, because I avoided taking my camera with me. Hope you’ll enjoy – and there’s more to come!

De departe... / From far-away

2009-03-30T18:21:00.003+02:00

Nu as fi crezut niciodata ca voi reusi sa plec de acasa spre aceasta destinatie indepartata care e Africa de Sud... Nu as fi crezut, pentru ca tot ce mi s-a intamplat inainte de plecare arata ca si cum ar fi fost imposibil sa mai plec: de la probleme nerezolvate la serviciu si pana la o viroza cumplita, s-au perindat cam toate prin ultimele mele zile de stat acasa.
Si totusi, am plecat, am calatorit, am ajuns.

Scriu aceste randuri dupa prima saptamana in Cape Town. A fost o saptamana linistita, caci asta e spiritul locului si l-am simtit din plin. Am avut timp de cateva plimbari pe muntii omniprezenti de aici, unde gazda mea Sue merge in fiecare dimineata, inevitabil, impreuna cu cei 3 caini.

Cape Town este un oras imens, foarte intins, dominat de ocean si munte. Sue locuieste intr-o zona foarte frumoasa, cu case mari si gradini si mai mari, un fel de zona rezidentiala. In casa lor stau, momentan, cativa din copiii lor, care m-au primit aici ca pe o sora temporara sau venita din afara timpului lor linistit, pentru nu se stie cat timp :)

Dupa o saptamana ma simt parte din familie, reusesc sa ma descurc prin casa si am si gatit! Mi-a fost extrem de greu sa inteleg cum traiesc oamenii astia si inca nu stiu daca am ajuns la adevarata intelegere sau doar la o judecata din perspectiva cultural-antropologica... In orice caz, nu reusesc sa ma desprind de toate cele pe care le-am lasat acasa si care sunt adunate undeva intr-un sac al memoriei care-mi atarna greu in spate.

Dincolo de muntii astia minunati, de gradinile frumoase care ma inconjoara, dincolo de fiecare rasarit de soare cu orizont indepartat, dincolo de Oceanul Atlantic pe care l-am admirat lovindu-se de stancile abrupte ale malurilor din Hout Bay, undeva printre sutele de plante din universul fynbos si din bogatia naturala incredibila a Africii de Sud, reusesc sa vad de cateva ori pe zi ... Romania. De la mii de kilometri distanta, imi strabate sufletul intr-un mod imposibil. Poate ca e o reminiscenta a durerii pe care o port in mine de 8 luni de cand am plecat la Bucuresti, poate ca e dorul de casa sau poate pur si simplu in mine anumite lucruri isi gasesc loc atat de aproape unul de altul incat se confunda. S-ar mai putea sa fie lucruri de natura universala, si atunci nu mai conteaza ce eticheta culturala/nationala/lingvistica poarta: "de aceea pentru mine, muntele munte se zice, de aceea pentru mine iarba iarba se spune. De aceea, pentru mine, izvorul izvoraste, de aceea, pentru mine, viata se traieste."

**

I would never have believed that I’ll actually manage to leave home to this far-away destination which is South Africa… I would never have believed it because of everything that happened to me just before leaving: from unsolved issues at work to the flu, I’ve had it all. Still, I managed to leave, I have traveled and I arrived.

I am writing these lines after my first week in Cape Town. It has been a relaxed week, for this is the spirit of the place and I have really felt it. There was time for some walks on the mountains that are everywhere here and that my hostess, Sue, visits every morning, along with her 3 dogs.

Cape Town is a huge city, dominated by the oceans and the mountains. Sue lives in a very beautiful area, with big houses and gardens, an area of just houses. I am currently living in their house, where I have been integrated as a member of their family. It is really nice how people live here, in such a relaxed manner and so openly. I’m not sure I can really understand it or I’m just judging from an anthropological-cultural perspective. In any case, it is hard to actually fly away from home and all the issues I left behind.

Vacanta mea de iarna / My winter holidays

2009-01-11T16:57:00.003+01:00

Dragi prieteni care cititi din cand in cand despre experientele si descoperirile mele,

iata ca revin cu ultimele noutati! A trecut cam mult timp de la ultimele peripetii, e drept, si asta pentru ca dupa ce m-am intors din Croatia am lucrat foarte mult, iar in decembrie am petrecut ceva timp incercand sa-mi finalizez dizertatia pentru Master... Dupa care am fugit acasa de sarbatori, unde am stat cu familia cat de mult am putut. Ultimele doua luni de zile au fost asadar o experienta tripartita, ca sa zic asa...(ma rog, trei au fost lucrurile esentiale) :)

Vreau sa va spun cate putin despre fiecare latura a ei, daca voi reusi !

Scoala si iar scoala...

In primul rand, lucrul la dizertatie a fost extrem de intens, caci era vorba sa ne terminam lucrarile pe final de decembrie. Am incercat din rasputeri, am citit, am facut interviuri, am gandit, meditat si am scris... Mi-ar place ca odata, sa impartasesc ceea ce am reusit sa scriu cu mai multa lume – poate voi face acest lucru. Sincera sa fiu, tema pe care mi-am ales-o este destul de larga si nu foarte specializata, deci poate fi inteleasa usor, insa nu sint foarte multumita de concluziile la care am ajuns. Cred ca mai am foarte mult de studiat si de inteles ca sa pot trece mai departe, la un nivel mai apropiat de ceea ce unii numesc adevar. Oricum, va marturisesc ca am citit niste materiale superbe, cu aceasta ocazie (voi posta niste indicatii bibliografice undeva aici pe blog), respectiv am descoperit lucruri foarte interesante din discutiile cu mai multe persoane care lucreaza in ONG-uri din Romania. Le multumesc, pe aceasta cale, tuturor acestor persoane, caci mi-au oferit multa inspiratie si multe incurajari !

Si daca este sa inchei cu bine si aceasta etapa din « evolutia mea academica » (e prea mult spus, dar suna mai clar formularea asta), atunci cred ca voi face o pauza mai lunga pana la urmatoarele efoturi in acest sens ! (Abia astept...)

Sarbatorile de iarna la Oradea

Undeva pe vineriea dinainte de Craciun mi-am dat seama ca totusi se apropie sarbatorile si eu sint tot in Bucuresti, inchisa in casa, nefacand altceva decat sa citesc si sa scriu... Perspectiva cam sumbra, nu ? Asa ca am decis sa ma opresc putin si sa plec catre casa, ca doar-doar oi mai apuca sa fac cate ceva si eu pentru pregatirile de Craciun. Desigur ca mama a fost maestrul suprem si de aceasta data si mie mi-au ramas prea putine de dus, dar macar am fost ACASA. Ei bine, cu ocazia asta am redescoperit sensul cuvantului « acasa » si mi s-au mai clarificat cateva nelamuriri, cum ar fi : Eu de ce am 3 locuri unde locuiesc ? Care este de fapt casa mea (sau unde ma simt eu « acasa »)? De ce trebuie sa car tot timpul lucruri dintr-un loc in altul, devenind un fel de melc care se chinuie, mereu contra cronometru, sa ajunga peste tot, cu casa in spinare ?
Apoi am ajuns sa ma gandesc ca sint oameni pe lumea asta care nu au nici macar o casa, iar eu am dileme legate de trei... Cam ciudat si nedrept. Asa ca am lasat dilemele deoparte si am fost prezenta in sanul evenimentelor hibernale din familia noastra, urmand ca la un moment dat sa rezolv si problema celor trei case.

Trebuie sa va spun ca a fost foarte fain de sarbatori la Oradea. Este extraordinar ca la aproape 30 de ani sa mai ai doua bunice in viata si sa poti discuta aproape orice cu ele si a fost minunat sa ne revedem cu totii, sa colindam si sa mancam (bineinteles) impreuna. Desigur ca m-am intalnit si cu o serie de prieteni si cu cercetasii mei oradeni si m-am bucurat foarte mult sa va vad pe toti, respectiv imi pare rau ca nu am reusit sa-i vad si pe altii. Se pare ca 2 saptamani sint prea putin ca sa-mi recuperez « datoriile » in Oradea :).
Oricum, toate acestea mi-au incarcat bateriile pentru urmatoarele cateva luni de singuratate (in) capitala si le multumesc tuturor celor care au contribuit la asta ! Cu siguranta, a fost una din cele mai semnificative vacante din viata mea, din multe puncte de vedere si datorita multor oameni.

Si, bineinteles, muntele...

Well, nu as fi reusit sa trec prin aceasta vacanta fara sa fi iesit undeva pe munte. Dupa 2 luni de Bucuresti ma simteam de-a dreptul captiva in civilizatia urbana – pe care, dealtfel, nici macar n-o asez pe o treapta superioara in sistemul meu de valori... Desi eforturile mele de-a face ture in locuri cat mai variate au esuat (caci mi-am dat seama ca am nevoie si de odihna), am reusit sa ies vreo 4 zile in Defileul Crisului Repede. Am fost cu niste prieteni si ne-am plimbat pe la Vadu Crisului, Sunsuius, Damis, Bratca, am invatat sa catar in scarite si am redescoperit placerea de-a ma spala in apa rece de munte. La intrebarea Cameliei daca nu m-am plictistit sa ma tot duc la Vadu Crisului-Suncuius raspund in continuare ca nu, iar zona imi place la fel de mult ca acum vreo 12 ani, cand am inceput s-o cunosc !
In orice caz, au fost niste zile minunate, cu putini vizitatori si ceva zapada, cu o padure pe jumatate alba, temperaturi de minus 10-20 de grade si soare cu dinti... Am reusit sa gasim si un bursuc mort care in ochii mei arata ca un cap de mistret (ca sa vedeti ce poate face prea mult timp petrecut in oras cu un om...), asa incat Marius si Cami au ras o saptamana pe motivul asta ...
Defileul Crisului ramane pentru mine un loc sublim, in orice anotimp, unde sper ca incet-incet sa mearga tot mai multi turisti care stiu sa respecte natura si cat mai putini din cei care, desi si-au carat conservele pline pana la locul de campare, nu stiu sau nu vor sa le ia inapoi goale... Despre atmosfera oarecum magica a locurilor acestora va vor spune mai multe si pozele de pe http://picasaweb.google.com/ioanalook/IarnaInMuntiiPadureaCraiuluiWinterInPadureaCraiuluiMountains#

In loc de incheiere

Daca aveti dileme, va spun un secret : familia este cea care va rezolva orice problema !
Daca va indoiti de acest lucru, faceti-va o familie si o sa vedeti ! Din pacate n-o spun din experienta, ci din observatii, lecturi si mai ales, din experienta unor oameni pe care ii admir foarte mult si in care am mare incredere – dar eu zic ca si acestea conteaza !

**

My dear non-Romanian speaking friends,
I am sorry that I haven't been able to write about my winter holidays in English as well, it seems that I am having more inspiration in Romanian. But briefly, I will tell you that I have been in Oradea for 2 weeks and had the most wonderful vacation, with family and friends and, of course, a bit on the mountain - please see the pictures on http://picasaweb.google.com/ioanalook/IarnaInMuntiiPadureaCraiuluiWinterInPadureaCraiuluiMountains#

Buila-Vanturarita

2008-10-19T17:14:00.001+02:00

- Oamenii de azi nu mai stiu nici ei ce vor. Toata ziua alearga si fac multe lucruri, dar nimic pentru suflet, imi zice calugarul cu barba grizonata, care sta tot timpul cand in chilie, cand la schit.
Apoi continua :
- Vor veni timpuri grele, in care ni se va cere sa ne lepadam de Dumnezeu si nu vom mai sti cine sintem. Lumea nu intelege ca modul cum traim acum, in viata asta, ne hotaraste soarta din viata de dupa. Si in ziua de azi, omul face cele mai mari dintre pacate...
Ii spun ca poate deja am inceput sa ne lepadam de Dumnezeu si poate vremurile grele sint deja aici, caci asa iti par lucrurile atunci cand traiesti in vartejul lumii din afara schitului -e greu pentru suflet. El nu prea merge in lume, dar asculta radio si vorbeste cu vizitatorii, insa poate ca altceva l-a facut sa simta si sa stie lucrurile astea, ceva ce eu nu pot intelege...

Am ajuns si eu, dupa muuulta vreme in care am tot auzit de acesti munti, in Buila-Vanturarita, o mica parte din Muntii Capatanii, situata in judetul Valcea, oarecum intre Horezu si Olanesti. Nu mi-am dat seama niciodata de ce ma fascinase asa de mult zona aceasta – poate din cauza numelui ciudat sau poate pentru ca imprejur se gasesc multe sate de olari (iar pe mine ma intereseaza foarte mult ceramica si olaritul...) ?

Din pacate nu am avut la dispozitie decat un sfarsit de saptamana, insa cele doua zile si doua nopti petrecute in zona au fost absolut sublime ! Am reusit sa « furam » si putin din spiritul sacru antropic al zonei, dar si din cel natural. Sambata am mers pe un traseu, de la Barbatesti, pe la schitul Patrunsa, pana in Curmatura Builei (1450 m), mai precis intr-un punct aproape de mijlocul crestei. Duminica am fost la Manastirea Bistrita, unde am fost invitati la masa, am vazut pestera Liliecilor (sau a Sf. Grigorie Decapolitul), am mers putin prin Cheile Bistritei, apoi la Muzeul Trovantilor de la Costesti si cam atat, ca drumul spre Bucuresti e lung...

Mi-a luat cam o saptamana sa-mi decantez gandurile si impresiile despre aceasta experienta, deoarece aproape tot ce ni s-a intamplat a fost foarte interesant. Am stat de vorba cu maicutele vesnic tinere de la Manastirea Hurezi, am fost la slujba duminica dimineata, am parcurs un traseu intreg, desi eram cu totii obositi si nu credeam ca ne vom putea aduna energiile. Traseul a fost, ca orice faci in natura, mobilizator ! Muntele asta e oarecum ca si Scarita-Belioara, doar ca mai mare. Aproape ca nu-l vezi pana nu te apropii putin, iar splendoarea se dezvaluie numai cand incepi sa-l urci. De fapt, ce munte nu este minunat ? Insa fiecare munte cu specificul lui. Cred ca Buila are un aer sacru, intr-adevar, asa cum multa lume spune. Nu stii de ce, nu poti prinde lucrul asta cu mana sau sa-l exprimi rational in cuvinte, insa il simti de indata ce esti acolo. Potecile, padurea, culorile, imaginea schiturilor cocotate pe dealuri, linistea, vantul... desi, in afara de schituri, pe toate le gasesti si in alti munti, dar cu alta semnificatie. Cred ca ideea aceea de vecinatate cu atatea manastiri si schituri care au devenit deja parte din munte si muntele la fel, parte din viata lor, iti da senzatia de apropiere de Dumnezeu si te face sa simti muntele sacru. Cred ca muntele sacru e mai mult in interiorul celor care vin aici cu o anume atitudine, poate intr-un fel ca si cand ar merge intr-un pelerinaj... Noi am fost pe un singur traseu si am avut in cale atatea semne ! Chilia calugarului care parca pazeste muntele, o cruce sapata de timp in trunchiul unui fag batran, salase pentru adapost al celor care merg la schit, casutele calugarilor de la Patrunsa, un mic altar sus pe un varf, dar mai ales muntele in sine, cu brazi, stanci, gentiane pierdute de vara, treceri ciudate prin piatra, paianjeni care-si tes firele impreuna cu iarba... Sa vezi Tara Oltului de sus si sa-ti lasi imaginatia purtata de vant spre culmi mai indepartate, deja pline cu zapada... Dar mai ales, sa te intorci noaptea pe un drum ca-n basmele de demult sau prin padure, la lumina lunii filtrata de coroanele arborilor, ca un reflector urias ce te pazeste de spirite rele (ca poate sint si ele prezente pe undeva...).

Pentru mine, excursia asta a fost cu siguranta o experienta deosebita si abia astept sa ma intorc sa mai descopar alte si alte minunatii. Sint convinsa ca sint pe undeva pe-acolo - si inca in multe alte locuri din tara asta draga. Insa fiecare lucru la timpul lui !

Nu in ultimul rand, vreau sa va mai spun ca zona acestor munti este declarata Parc National, ingrijit si de o asociatie locala (numita - nu intamplator J - Kogayon), care s-a asigurat ca locul sa fie mereu curat, ingrijit si bine semnalizat, asa incat vizitatorii sa se simta cat mai bine acolo si sa aiba toate informatiile necesare sa se descurce pe munte si printre obiectivele turistice. Eu zic ca au reusit foarte bine si sper sa poata continua tot asa !

Daca va plac locurile religioase sau vreti sa le cunoasteti mai bine, va recomand sa mergeti – desi, daca sinteti fete, va va deranja poate traditionalismul care, ca peste tot aproape, ne pune pe o pozitie mai putin apreciativa (nu aveti voie sa intrati in pantaloni in biserici, doar in fusta lunga necrapata, nu aveti voie sa ramaneti la schituri decat in anumite conditii etc.). Dar presupun ca putem aplica proverbul « Cand mergi la Roma, fa ca romanii » si sa respectam spiritul locului, pentru ca pana la urma toate regulile astea sint facute de oameni si nu are rost sa ne blocheze experienta spirituala, zic eu. Mai mult, in imprejurimi exista sate traditionale unde sint convinsa ca mai puteti gasi si alte comori de Romanie, iar muntele insusi e mult mai complex decat am povestit eu aici-caci timpul nostru de explorari a fost limitat.

Mai multe informatii despre Buila-Vanturarita gasiti pe www.buila.ro sau www.kogayon.ro, iar pozele mele pe http://picasaweb.google.ro/ioanalook/HorezuSiBuilaVanturarita2008#. Doamne ajuta !

Canta in pace / Sing in peace

2008-09-24T00:00:00.004+02:00

Senzatia de a-ti cauta cuvintele in toate colturile memoriei, mintii, inspiratiei… Incapacitatea de-a exprima ceea ce simti. Pe scurt, un fel de mirare nichitiana, ceva ce nu stii de unde vine si de ce, dar in care te gasesti adancit(a) dintr-o data si care te amuteste intr-un mod aproape hipnotic.
Cam asta a fost concertul lui Leonard Cohen la Bucuresti, in 21 septembrie 2008. Si rugaciunea abandonarii de sine, caci numai asa ne putem regasi, la un moment dat. Poate...

If it be your will

That I speak no more

And my voice be still

As it was before

I will speak no more

I shall abide until

I am spoken for

If it be your will

That a voice be true

From this broken hill

I will sing to you

From this broken hill

All your praises they shall ring

If it be your will

To let me sing

From this broken hill

All your praises they shall ring

If it be your will

To let me sing

If it be your will

If there is a choice

Let the rivers fill

Let the hills rejoice

Let your mercy spill

On all these burning hearts in hell

If it be your will

To make us well

And draw us near

And bind us tight

All your children here

In their rags of light

In our rags of light

All dressed to kill

And end this night

If it be your will

If it be your will.

http://www.gandul.info:80/poze/distractia/leonard-cohen-la-bucuresti-galerie-foto.html?8006;3211850&type=main_picture&ptr=0

Impresii de Bucuresti III

2008-09-07T20:51:00.001+02:00

Azi a fost o zi de turism in Bucuresti. Turism in doua, caci de obicei merg singura. De data asta insa am avut-o companie pe prietena mea, Lavinia. Ne-am decis sa vizitam Muzeul National de Arta al Romaniei (http://www.mnar.arts.ro/), dar doamna de la casa de bilete ne-a informat de cat timp avem nevoie pentru a vedea toate sectiile muzeului si atunci am decis ca ramanem la cea de arta europeana, pentru inceput. Pe langa faptul ca, in ea insasi, cladirea Muzeului de Arta este minunata ca arhitectura si prezentare – fost palat domnesc si regal – si foarte bine intretinuta, galeria de arta europeana ne-a uimit intr-un mod extrem de placut. Am trecut destul de usor printre portretele durdulii imaginate de pictorii italieni ai Renasterii, dintre care doar Tintoretto si Vasari pot sa spun ca m-au impresionat. Am lasat in urma si picturile in linii drepte ale germanilor si austriecilor, iar cand am ajuns la spanioli am inlemnit in fata uriasului tablou al lui El Greco, ce prezinta “Adoratia pastorilor”. Extraordinara lucrare, vraiment! Lumina, forta, sentiment, totul in culori si linii bine trasate, oarecum incredibile… Iar urmatoarea portie de extaz mi-am luat-o cand am ajuns sa pot admira pe viu cateva picturi de Rubens si Rembrandt. « Lupta lui Hercule cu leul din Nemeea » si « Haman in fata Esterei » m-au uimit cel mai mult. Sint tablouri despre care citesti, pe care le vezi in albume, dar cand ajungi in fata lor ramai fara suflu-si asta e un fapt pe care l-am testat de mai multe ori. Uneori nu stim ce pierdem cand ne multumim sa vedem aceste opere de arta in poze sau reproduceri...
Au urmat apoi, desigur, francezii, unde i-am admirat cel mai mult pe Pissarro, Sisley si Monet, dupa care am gravitat putin in jurul a 3 sculpturi ale lui Rodin (cel mai probabil nici una originala, insa frumoase in orice caz), dintre care una era « Sarutul ». Din nou, magnific ! Cand am coborat uriasa scara de marmura spre holul de la intrare al Muzeului, imi venea s-o trag pe Lavinia inapoi, sa mai privesc putin picturile acelea impresionante, doar-doar o ramane ceva din frumusetea aceea si in mine, in sufletul meu, in ochii mei care au vazut prea mult urat in ultima vreme...

Va recomand din toata inima sa vizitati muzeul – si o sa revin cu impresii de la galeria de arta romaneasca !

Manaca, roaga-te, iubeste / Eat, Pray, Love

2008-08-24T00:09:00.004+02:00

Este o carte WOW scrisa de o femeie din SUA care pleaca in lume sa-si caute rostul. La intoarcere povesteste despre experientele prin care a trecut. Scrie la modul sincer, deschis, profund si, desi serios, e un stil presarat de umor. V-o recomand cu caldura. Deocamdata am selectat cateva citate care mi s-au parut inspirationale...

« Virginia Woolf scria : « Peste intinderea enorma care este viata unei femei se lungeste umbra unei sabii. » De o parte a sabiei, spunea ea, gasesti conventia, traditia si ordinea ; acolo, « totul e corect ». Dar de cealalta parte, daca esti destul de nebuna incat sa treci intr-acolo si sa alegi o viata care nu urmeaza conventiile, totul e confuz. Nimic nu urmeaza cursul obisnuit. Argumentul ei e ca traversarea de cealalta parte a umbrei acelei sabii ar putea sa-i ofere femeii o existenta cu mult mai interesanta, dar si cu mult mai periculoasa. »

« Ma uit la Augusteum si ma gandesc la viata mea, care totusi nu a fost asa de haotica, una peste alta. De fapt haotica e lumea, care se schimba si ne schimba si pe noi asa cum nici nu visam. Augusteumul ma avertizeaza sa nu ma atasez de nici o idee preconceputa referitoare la cine sunt, ce reprezint, cui apartin sau ce anume as fi vrut la un moment dat sa fac. Da, poate ca ieri am fost un monument maret pentru unii ! Dar maine e posibil sa devin un depozit de artificii. Augusteumul ne spune ca pana si in Cetatea Eterna trebuie sa fim pregatiti pentru valurile tulburi si neobosite ale schimbarii. »
(Italia)

« Cred ca miezul tuturor religiilor lumii e acelasi : dorinta de-a gasi o metafora pe care oamenii sa se poata inalta. Atunci cand vrei sa ajungi la comuniunea cu Dumnezeu, vrei de fapt sa te rupi de lume si sa intri in infinit (sa iesi din sat si sa intri in padure, am putea spune...), si pentru a ajunge acolo ai nevoie de o idee grandioasa pe care s-o folosesti pe post de vehicul. Metafora asta trebuie sa fie ceva maret – ceva cu adevarat enorm, magic, puternic, pentru ca trebuie sa te duca foarte departe. Trebuie sa fie cea mai mare barca imaginabila. [...]
Deci treaba noastra, presupunand ca ne hotaram s-o acceptam, e sa cautam in continuare metaforele, ritualurile si invataturile care ne vor ajuta sa ne apropiem din ce in ce mai mult de divinitate. Scrierile yoghine spun ca Dumnezeu rasunde rugaciunilor sacre si eforturilor omenesti indiferent de modalitatea prin care muritorii il venereaza, atata timp cat rugaciunile lor sint sincere. Cum spun si Upanisadele, « Oamenii o apuca pe carari diferite, fie ele drepte sau sinuoase, in functie de firea fiecaruia si de cum cred ei ca este mai bine sau mai cuviincios-dar toti ajung la Tine, ca raurile care se varsa in ocean. »
(India)

«Parintii ma educasera sa fiu independenta, pe picioarele mele si capabila sa iau singura decizii. Cand am implinit 24 de ani, se presupunea ca eram in stare sa aleg, sa fiu autonoma. Dar lumea n-a fost mereu asa. Daca m-as fi nascut in oricare dintre secolele occidentale de patriarhat, pana in momentul casatoriei as fi fost considerata proprietatea tatalui meu, dupa care as fi intrat in patrimoniul sotului, ca bun conjugal. As fi avut prea putin de spus in privinta chestiunilor importante din viata mea. Candva, daca vreun barbat mi-ar fi cerut mana, tata i-ar fi pus o lunga lista de intrebari in urma carora s-ar fi hotarat daca petitorul este sau nu perechea potrivita. [...] Pe atunci, tatal meu nu m-ar fi dat pur si simplu de sotie cuiva doar pentru ca eram indragostita de barbatul cu pricina. Dar in lumea de azi, cand am luat hotararea sa ma casatoresc, modernul meu tata nu s-a implicat deloc. S-a amesecat in decizia mea in aceeasi masura ca in stilul meu de-a ma coafa.
Credeti-ma, nu am nici un fel de nostalgii legate de patriarhat. Dar am realizat ca, o data cu dezmembrarea (justificata) a sistemului patriarhal, n-a aparut neaparat o alta forma de protectie. Vreau sa spun ca mie nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap sa pun vreunuia dintre barbatii de care m-am indragostit acele intrebari pe care, in alte vremuri, le-ar fi pus tatal meu. M-am daruit de multe ori doar de dragul dragostei. Si uneori era sa pierd totul. Ca sa devin cu adevarat autonoma, ar trebui sa-mi asum rolul de gardian al propriei mele persoane.
Gloria Steinem a dat candva femeilor un sfat devenit celebru : sa incerce sa devina asemenea barbatilor cu care isi doresc sa se casatoreasca. Mi-am dat de curand seama ca ar trebui sa fiu nu numai propriul meu sot, dar si propriul meu tata. »
(Indonezia)

2008-08-22T23:24:00.002+02:00

Viata asta a mea… cand are ea sens, oare? Ce o face sa aiba o forma, o culoare, miros, gust, adevar... ?

Lucrurile capata sens daca noi le dam sens. Daca vedem in ele o semnificatie. Ca si scaunul pe care daca nu l-am numi scaun nu ar avea nici o semnificatie... Uneori, sensul e ascuns de multiple iluzii. Sint convinsa ca ni s-a intamplat tuturor sa credem foarte mult in ceva ce ni s-a intamplat sau ce am simtit, in ceva ce steam foarte bine, si de fapt lucrul sau fenomenul respectiv avea un cu totul alt sens decat am inteles noi…

Viata noastra din ziua de azi e incurcata. E asa pentru ca noi o facem. Pentru ca noi nu mai credem in nimic, decat poate in libertatea absoluta de-a face si de-a fi. Fara legaturi, fara responsabilitati, fara scop, fara « afterthoughts ». In realitate, nu ne mai impedica aproape nimic sa fim asa cum avem chef oricand avem chef, sa facem ce simtim ca vrem, oricand vrem. Asta inseamna oare sens ?
Cand sintem prinsi in reteaua complicata a regulilor si obligatiilor sociale, care e de fapt sensul lucrurilor pe care le facem si cine sintem noi de fapt ?

Putem trai fara sens ? Putem sa fim noi insine fara a ne simti apasati de necesitatea unui scop anume ? Ne putem regasi pe noi in fiecare moment, intr-o atmosfera de libertate mai mult sau mai putin absoluta ? Daca alegem asta, putem crede in niste reguli pe care sa le respectam si putem fi totusi suficient de liberi ca sa ne alegem un sens al vietii?

Dar ce sens are viata mea daca eu nu ma cunosc si nu ma inteleg pe mine ?

Det er ikke sant / Nu e adevarat / It's not true

2008-08-21T00:32:00.002+02:00

Asta e o poezie norvegiana, recitata pe muzica de Odd Børretzen, in stilul unui Jean Gabin al nordului sau Paunescu al nostru, sa zicem...

Iata versurile, in traducere libera ... in dreapta gasiti link pentru muzica, in categoria Constiinta:

Nu e adevărat

Că sîntem ca animalele care urlă la alte animale cu alte urlete decât ale noastre.
Nu e adevărat că ne izbim de umbrele de pe pereţi pentru că ne e frică de umbre străine pentru că tuturor animalelor le e frică de umbre.
Nu e adevărat că ne furişăm la vânătoare ca pisicile, reuşim să ne lăsăm provocaţi de culori şi sunete bruşte, că dormim în nelinişte şi ne trezim cu gura deschisă, că ne apărăm de mirosuri necunoscute ca oameni dezlănţuiţi ce sîntem, împotriva copiilor altor mame.
Nu e adevărat că sîntem conduşi, ca animalele oarbe, de frică şi instincte, că ne înstrăinează luna din noi ca sintem ca lupii care vâneaza în haite că trebuie să urlăm si noi când urlă haita pentru că nu putem altceva pentru că sîntem animale. Nu este adevărat.
Nu e adevărat ca sîntem conduşi de frica de tot ce e necunoscut, că nu e răutate, e frică, pentru că sîntem animale şi ardem cărţi pe rug şi strigăm pe rând cu gurile roşii larg deschise către străini palizi şi speriaţi şi scriem ciudăţenii cu vopsea neagră în staţiile de metrou şi ne facem datoria cu feţe albe, impenetrabile, şi ascultăm ordine şi aducem noi înşine victime şi le ducem în maşini de gunoi şi le adunăm în staţii de Poliţie şi le înghesuim în săli şi celule sau că alergăm în turme pe străzi cu făclii şi pietre şi spargem geamurile magazinelor deţinute de evrei evrei evrei, pentru că sîntem conduşi de instincte mai vechi decât noi inşine, instincte care ne conduc pentru ca aşa sîntem noi, urletele, animale speriate în turmă.
Nu e adevărat, noi nu sîntem furnici sau lupi, sîntem oameni, care îşi fac cu mâna unii altora şi se caută reciproc şi îşi fac semne de dragoste în întuneric; lupii urlă pe străzi. Apoi stau printre cioburi şi strigă: “Voi sînteţi ca noi. Sîntem lupi.” Dar nu e adevărat.

2008-08-13T00:36:00.002+02:00

I have discovered a nice poem...

"no return
no past
no sorrow
no lust

desire is history, at last
how could anyone be sorry?

give something a chance,
(what exactly should it be, how can you know?)
refuse the universe and its inherent serenity
put the blame on me
and move on
into history

i have overcome things thoughts reality dreams,
fruits to eat people to meet an entire book of signs
i have crossed the margin
wherever i might get now
can only be inside of me."

(Maia Malcut, 2008)

Impresii de Bucuresti III / Bucharest feelings III

2008-08-03T01:24:00.001+02:00

- Iti mai iei o bere? Dar atunci inseamna ca mai stai afara?
- Da, mai stau.

O conversatie obisnuita pentru sambata seara, printre blocuri in Bucuresti. Ce altceva pot face oamenii aici decat sa iasa intr-un parc incarcat de suflete cautatoare de pace sau pe o banca de langa blocul sufocat de caldura apasatoare a zilei care tocmai s-a incheiat? Poate sa mearga pe o terasa (una din cele construite in parcuri, desigur), daca au apucat sa faca rezervare si daca au suficiente resurse sa plateasca o cina costisitoare sau destula consumatie ca sa nu fie schimbati de altii mai « capabili »...

Ce face orasul asta cu oamenii sai ?
Ce fac oamenii cu orasul asta ?

Lucrurile functioneaza in ambele sensuri. Nimic nu e intamplator si orice actiune are efectele ei, dintre care unele imprevizibile… Sintem prizonierii propriilor dorinte si actiuni, asa cum sint ele, cu cap sau fara cap, cu sens sau fara sens. Dar cine mai poate distinge intre ce-si doreste omul de rand din Bucuresti si primarul nu stiu carui sector ? La asa o aglomeratie de neuroni si celule pe unitate de suprafata, totul devine mult prea complicat si mai bine o lasam balta din start. Si deci ne meritam soarta, cum s-ar zice...ca ciobanul din Miorita...

Orasul asta te buimaceste, in primul rand, cu haosul pe care-l emana peste tot unde incerci sa ajungi. Cu anomaliile pe care le gazduieste in mod inexplicabil, cu un oarecare caracter aberant al multor fenomene locale... Influenta reciproca oras-oameni este evidenta, insa observam si pastrarea paradoxala a unei anume « normalitati » a oamenilor, in ciuda circumstantelor, o data cu supravietuirea orasului, in ciuda aglomeratiei de locuitori si anexe ale acestora (masini, case, magazine, piete...).

Raman la senzatia de paradox... pana la proba contrarie !

**

“Are you having another beer ? This means you’ll be out some more…?”
“Yes, I am. Both of them.”

A normal conversation you can hear on a Saturday night, among blocks of flats in Bucharest. What else can people do here, than go out in a park loaded with people trying to find their peace or sit on a bench by the blocks, suffocated by the incredible heat of the day that just ended? They might as well go out on a terrace (one of those built in parks, of course), if they booked a table or if they have enough resources to pay for an expensive dinner or enough drinks to make sure they’re not kicked out by more “capable” clients…

What is this city doing with its people?
What are people doing to this city?
Things work both ways. Nothing is random and every action has its effects-some of which quite unpredictable… We are the prisoners of our own desires and actions, as they are – smart or not, meaningful or not. But who can distinguish between what the common person in Bucharest wants and what the mayor of whichever Sector wants? When you’ve got so many neurons and cells on a surface unit, everything becomes much too complicated and it’s better to leave it from the very start. So we deserve what we get, as people say, just like the shepherd in Miorita…

This city makes you dizzy, first of all, with the chaos it emanates through all its pores. With the anomalies it inexplicably hosts, with a certain pointless character of many local phenomena… The mutual influence between people and city is obvious, but we also notice the paradoxical keeping of a certain “normality” of the people – despite the circumstances – and the survival of the city – despite the large quantities of people and their annexes (cars, houses and blocks, shops, markets…)

I stick to the feeling of paradox … until anything else is proven!

invocatie / invokation

2008-07-06T15:10:00.003+02:00

Cred ca avem nevoie de ploaie!!! Cred ca trebuie sa ne amintim s-o chemam...
(I think we need rain, so let's remember how to call it!)

http://www.youtube.com/watch?v=WY53h1qcDCc&feature=related

To the memory of my grandfather in Baia Mare

2008-07-05T21:41:00.000+02:00

People who understand.
People who don’t just accept for the sake of accepting, but who really understand you or they understand the situation you’re in, without really needing to get to its core.
These people are rare.
People who don’t put pressure on you because you are not responding to their expectations, but they allow you to be yourself and they see that as being more important than being someone else just for their sake.

Impresii de Bucuresti II / Bucharest Feelings II

2008-06-23T22:11:00.002+02:00

If anyone told me, some time ago, that I would once reach this place, I would have laughed in their face. Only because I had such a preconception about it that nothing good could have emerged in my head when thinking about Bucharest... Strange how sometimes you block yourself systematically and maybe uncounsciously and you don't understand how it can be that the world seems to wrap around you instead of opening up in front of you. Well, it's only a matter of working upon yourself and allowing yourself to "suck in a new experience", to quote from The Beach. Amazingly, new experiences may bring you to despair or ecstasy, they may either drive you crazy and you may give them up or they may give you dependency. Dependency on adrenaline and the feeling of coming closer to some edge or dependency on the experience itself and its content. Either way, I believe that you need to cultivate a certain taste for these new experiences in order to make them real. Otherwise, they will never happen to you or at least you'll never feel them as such. Some people prefer to be quiet and calm, to settle down and remain in a familiar world.

To anyone coming from outside of it, Bucharest will surely be a new experience that both sucks you in and that you need to suck in. Else, it is going to hurt badly. And the major challenge is to stay true to your essential self, even if being emerged in it sometimes wholly!

Impresii de Bucuresti - I / Bucharest Feelings - I

2008-06-18T21:49:00.002+02:00

Nume gol.
Sună a gol, pentru mine, cel puţin…
Nume care mereu mi-a creat un sentiment ciudat, uneori de groază, alteori de necunoscut, mereu de patemi, vorba lui Nichita...
Să-l trăieşti şi să-l simţi pe pielea ta este oricum o experienţă cu totul şi cu totul diferită a numelui şi a conţinutului său efectiv. Este ca şi când te-ai tatua, nu doar ai vorbi despre tatuaj sau ai încerca să te înţepi cu acul... Iar tatuajul, ca orice implică sânge şi voinţă şi artă, doare. Durere dureros de dulce, în fapt... pentru ca fiecare lucru are preţul lui. Cineva îmi zicea zilele trecute un lucru extrem de interesant, o altă versiune a acestei idei, cum că şi fiecare om are preţul lui. Cugetare tipică de Bucureşti, probabil – deşi tot mai mult observ aici un punct de întâlnire al tuturor contrastelor posibile...

**
Empty name.
Sounds empty - to me, at least...
Name that has always given me a strange feeling, sometimes of dread, others of unknown, always contrary and passionate, as our Nichita used to say...
Living it and feeling it on your skin is, however, a totally different way to experience its name and its real content. It is as if you actually got a tattoo and not just talked about it or tried to sting yourself once with a needle... And a tattoo, just like everything which implies some blood and will and art, hurts. It hurts a sweet pain, in fact...because everything has its price. Someone was telling me a different thing these days, a quite interesting version of the same idea, that every person also has its price. A typical piece of wisdom from Bucharest, i guess - although i see already how this place attracts all possible contrasts...

Romania mea / My Romania

2008-05-14T12:27:00.002+02:00

Romania mea are un nume antic si profund,
lucrurile pe care le spune sint miraculoase
iar oamenii traiesc legendele in fiecare zi.
Aici, unde traiesc eu, lumea are alta culoare
Si totul miroase atat de puternic
Incat iti misca pana si sufletul din loc.

Tara asta a mea e un capat si un inceput
Lumina si intuneric in cautarea umbrei de zi,
un loc ascuns intre paduri si munti,
este visul cu care ma trezesc de dimineata
si intelepciunea capitelor de fan,
zambetul tarancei cu maini lucrate de ani,
cruzimea fructelor de primavara,
ceata peste campurile verzi, infinite,
apa pe care o beau
si povestea ei in mine.

Romania mea sint toate lucrurile
Care nu vreau sa dispara,
frumosul si uratul deodata,
fara de care sufletul meu moare,
iar lumea mea saraceste si doare.

**
My Romania is deep and old, its talk miraculous

and people live legends every day.

Here, where I live, the world is coloured

and things smell so strongly

that it takes your breath away.

This country of mine is an end and a start

light and darkness altogether

looking for the shade,

a place hidden between mountains and woods,

the dream waking me up in the morning

and the wisdom of haystacks rising up the hills.

it is the smile of the peasant woman,

unknown and silent but happy,

the raw taste of summer fruits,

the fog riding those endless fields of wheat and maize,

that haze,

the water i drink and its story within me.

My Romania

is made of all those things i don't want to slip away and miss,

the beauty and the beast,

that which keeps my still

keeps me wondering

keeps me on the track of myself, my world, my dreams.

(Maia Macut, 2006)

Viata ca peisaj / Life as Landscape

2008-05-01T13:06:00.000+02:00

"Totul este posibil, orice se poate întâmpla. Viitorul este atât de deschis încât nu este nici de dorit şi nici posibil să-ţi creezi o filozofie de viaţă stabilă. Dacă am face asta am stagna. Filozofia începe şi se termină cu mirarea – o mirare profundă. De aceea trebuie să privim viaţa şi existenţa ca pe un şuvoi. Sentimentele sunt cele care pun viaţa în mişcare. Sentimentele te activează pe tot parcursul vieţii şi îţi motivează faptele şi schimbările de atitudine."

(Arne Naess - Filozofia vietii)

***
"Everything is possible, anything might happen. The future is so open that it is neither desirable nor possible to create a fixed philosophy of life. If we did that, we would never move forward. Philosophy starts and ends with wondering - profound wondering. That is why we need to see life and existence like a stream. Feelings are what makes life move. Feelings activate you all through your life and motivate your actions and the changes in your attitude."

(Arne Naess - Philosophy of Life)

Paradoxul epocii noastre / The Paradox of Our Age

2008-04-28T12:35:00.000+02:00

"Avem case mai mari, dar familii mai mici;
viata e mai convenabila, dar avem mai putin timp.
Avem mai multe diplome, dar nu stim in ce directie mergem;
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multe medicamente si mai putina sanatate.
Am fost pe Luna si inapoi,
dar ne e greu sa trecem strada pentru a ne intalni vecinii.
Am construit mai multe calculatoare pentru a cuprinde mai multe informatii,
pentru a face mai multe copii decat oricand,
dar comunicam mai putin.
Am reusit sa avem mai multa cantitate
si mai putina calitate.
Traim in vremea mancatului rapid (fast food) si a digestiei incete.
Om inalt, caracter scund;
profituri rapide, relatii superficiale.
Este vremea cand vitrinele sint pline,
dar nu avem nimic in magazine."

***
"We have bigger houses but smaller families;
more conveniences, but less time.
We have more degrees, but less sense;
more knowledge, but less judgement;
more medicines but less healthiness
We've been all the way to the moon and back,
but we have trouble crossing the street to meet the new neighbours.
We have built more computers to hold more information,
to produce more copies than ever,
but we have less communication.
We have become long on quantity,
but short on quality.
These are the times of fast foods but slow digestion.
Tall man but short character;
steep profits but shallow relationships.
It is a time when there is much in the window,
but nothing in the room."