Dragi prieteni care cititi din cand in cand despre experientele si descoperirile mele,
iata ca revin cu ultimele noutati! A trecut cam mult timp de la ultimele peripetii, e drept, si asta pentru ca dupa ce m-am intors din Croatia am lucrat foarte mult, iar in decembrie am petrecut ceva timp incercand sa-mi finalizez dizertatia pentru Master... Dupa care am fugit acasa de sarbatori, unde am stat cu familia cat de mult am putut. Ultimele doua luni de zile au fost asadar o experienta tripartita, ca sa zic asa...(ma rog, trei au fost lucrurile esentiale) :)
Vreau sa va spun cate putin despre fiecare latura a ei, daca voi reusi !
Scoala si iar scoala...
In primul rand, lucrul la dizertatie a fost extrem de intens, caci era vorba sa ne terminam lucrarile pe final de decembrie. Am incercat din rasputeri, am citit, am facut interviuri, am gandit, meditat si am scris... Mi-ar place ca odata, sa impartasesc ceea ce am reusit sa scriu cu mai multa lume – poate voi face acest lucru. Sincera sa fiu, tema pe care mi-am ales-o este destul de larga si nu foarte specializata, deci poate fi inteleasa usor, insa nu sint foarte multumita de concluziile la care am ajuns. Cred ca mai am foarte mult de studiat si de inteles ca sa pot trece mai departe, la un nivel mai apropiat de ceea ce unii numesc adevar. Oricum, va marturisesc ca am citit niste materiale superbe, cu aceasta ocazie (voi posta niste indicatii bibliografice undeva aici pe blog), respectiv am descoperit lucruri foarte interesante din discutiile cu mai multe persoane care lucreaza in ONG-uri din Romania. Le multumesc, pe aceasta cale, tuturor acestor persoane, caci mi-au oferit multa inspiratie si multe incurajari !
Si daca este sa inchei cu bine si aceasta etapa din « evolutia mea academica » (e prea mult spus, dar suna mai clar formularea asta), atunci cred ca voi face o pauza mai lunga pana la urmatoarele efoturi in acest sens ! (Abia astept...)
Sarbatorile de iarna la Oradea
Undeva pe vineriea dinainte de Craciun mi-am dat seama ca totusi se apropie sarbatorile si eu sint tot in Bucuresti, inchisa in casa, nefacand altceva decat sa citesc si sa scriu... Perspectiva cam sumbra, nu ? Asa ca am decis sa ma opresc putin si sa plec catre casa, ca doar-doar oi mai apuca sa fac cate ceva si eu pentru pregatirile de Craciun. Desigur ca mama a fost maestrul suprem si de aceasta data si mie mi-au ramas prea putine de dus, dar macar am fost ACASA. Ei bine, cu ocazia asta am redescoperit sensul cuvantului « acasa » si mi s-au mai clarificat cateva nelamuriri, cum ar fi : Eu de ce am 3 locuri unde locuiesc ? Care este de fapt casa mea (sau unde ma simt eu « acasa »)? De ce trebuie sa car tot timpul lucruri dintr-un loc in altul, devenind un fel de melc care se chinuie, mereu contra cronometru, sa ajunga peste tot, cu casa in spinare ?
Apoi am ajuns sa ma gandesc ca sint oameni pe lumea asta care nu au nici macar o casa, iar eu am dileme legate de trei... Cam ciudat si nedrept. Asa ca am lasat dilemele deoparte si am fost prezenta in sanul evenimentelor hibernale din familia noastra, urmand ca la un moment dat sa rezolv si problema celor trei case.
Trebuie sa va spun ca a fost foarte fain de sarbatori la Oradea. Este extraordinar ca la aproape 30 de ani sa mai ai doua bunice in viata si sa poti discuta aproape orice cu ele si a fost minunat sa ne revedem cu totii, sa colindam si sa mancam (bineinteles) impreuna. Desigur ca m-am intalnit si cu o serie de prieteni si cu cercetasii mei oradeni si m-am bucurat foarte mult sa va vad pe toti, respectiv imi pare rau ca nu am reusit sa-i vad si pe altii. Se pare ca 2 saptamani sint prea putin ca sa-mi recuperez « datoriile » in Oradea :).
Oricum, toate acestea mi-au incarcat bateriile pentru urmatoarele cateva luni de singuratate (in) capitala si le multumesc tuturor celor care au contribuit la asta ! Cu siguranta, a fost una din cele mai semnificative vacante din viata mea, din multe puncte de vedere si datorita multor oameni.
Si, bineinteles, muntele...
Well, nu as fi reusit sa trec prin aceasta vacanta fara sa fi iesit undeva pe munte. Dupa 2 luni de Bucuresti ma simteam de-a dreptul captiva in civilizatia urbana – pe care, dealtfel, nici macar n-o asez pe o treapta superioara in sistemul meu de valori... Desi eforturile mele de-a face ture in locuri cat mai variate au esuat (caci mi-am dat seama ca am nevoie si de odihna), am reusit sa ies vreo 4 zile in Defileul Crisului Repede. Am fost cu niste prieteni si ne-am plimbat pe la Vadu Crisului, Sunsuius, Damis, Bratca, am invatat sa catar in scarite si am redescoperit placerea de-a ma spala in apa rece de munte. La intrebarea Cameliei daca nu m-am plictistit sa ma tot duc la Vadu Crisului-Suncuius raspund in continuare ca nu, iar zona imi place la fel de mult ca acum vreo 12 ani, cand am inceput s-o cunosc !
In orice caz, au fost niste zile minunate, cu putini vizitatori si ceva zapada, cu o padure pe jumatate alba, temperaturi de minus 10-20 de grade si soare cu dinti... Am reusit sa gasim si un bursuc mort care in ochii mei arata ca un cap de mistret (ca sa vedeti ce poate face prea mult timp petrecut in oras cu un om...), asa incat Marius si Cami au ras o saptamana pe motivul asta ...
Defileul Crisului ramane pentru mine un loc sublim, in orice anotimp, unde sper ca incet-incet sa mearga tot mai multi turisti care stiu sa respecte natura si cat mai putini din cei care, desi si-au carat conservele pline pana la locul de campare, nu stiu sau nu vor sa le ia inapoi goale... Despre atmosfera oarecum magica a locurilor acestora va vor spune mai multe si pozele de pe http://picasaweb.google.com/ioanalook/IarnaInMuntiiPadureaCraiuluiWinterInPadureaCraiuluiMountains#
In loc de incheiere
Daca aveti dileme, va spun un secret : familia este cea care va rezolva orice problema !
Daca va indoiti de acest lucru, faceti-va o familie si o sa vedeti ! Din pacate n-o spun din experienta, ci din observatii, lecturi si mai ales, din experienta unor oameni pe care ii admir foarte mult si in care am mare incredere – dar eu zic ca si acestea conteaza !
**
My dear non-Romanian speaking friends,
I am sorry that I haven't been able to write about my winter holidays in English as well, it seems that I am having more inspiration in Romanian. But briefly, I will tell you that I have been in Oradea for 2 weeks and had the most wonderful vacation, with family and friends and, of course, a bit on the mountain - please see the pictures on http://picasaweb.google.com/ioanalook/IarnaInMuntiiPadureaCraiuluiWinterInPadureaCraiuluiMountains#
