sâmbătă, 14 decembrie 2013

Inspirație din nord, via Nicolae Dărămuș

În seara asta am participat, din păcate doar o oră, la lansarea cărții lui Nicolae Dărămuș, Inocenții marii terori, la Oradea. Printre lucrurile amintite de dânsul în mini-conferința pe care a ținut-o, orientată în special pe probleme de mediu din România, a fost unul care mie una mi-a trezit câteva amintiri, fiind oarecum legată de spațiul nordic al Europei...

Acum ceva ani, proaspăt ieșită de pe băncile facultății și deja inițiată într-ale protecției mediului, am "descoperit" un personaj care avea să mă urmărească, se pare, vreme îndelungată: e vorba de filosoful norvegian Arne Næss (1937-2004). Acest om a avut și a făcut ceva deosebit, prin aceea că a trăit în și prin natură, cu experiența muntelui, dând viață unor idei care au conturat un nou curent "filosofic": Deep ecology (ecologia profundă, în traducere exactă).

La vremea aceea (anii 1970), Deep ecology venea să împingă relaționarea omului cu natura în direcția unei înțelegeri mai profunde a universului viu care ne înconjoară, precum și a faptului că omul face parte din acesta, nu este pe un palier superior sau într-un univers paralel.  Orice distrugere a naturii va afecta, așadar, până la urmă și ființa umană... Næss considera că oamenii trebuie să-și re-gândească modurile de viață, sistemele în care trăiesc, bazat pe niște principii ecocentrice, care să mențină în mod real integritatea și diversitatea sistemelor vii (în opoziție cu modelul dezvoltării industriale).

Nu voi insista, căci există multă bibliografie, însă în special în limba engleză. Eu am tradus la un moment dat câteva fragmente dintr-una din cărțile lui, pe care le voi cita mai jos căci sunt o bună sursă de inspirație. Aș vrea doar să subliniez că în România zilei de azi, încă bogată în natură și poate chiar din acest motiv aflată în fața atâtor provocări de mediu, conceptele și principiile ecologiei profunde sunt foarte actuale. Cred că acest "curent" ne poate ajuta să evoluăm (la nivel individual în primă fază) în direcția înțelegerii mediului natural și a acțiunilor noastre pentru protecția mediului. Eu am crezut dintotdeauna în puterea și importanța experimentării naturii, dacă vreți, iar A. Næss este și în acest sens un exemplu, căci și-a trăit o parte din viață într-o căsuță izolată, în pădure. Desigur că fiecare nație își găsește propriile modalități de-a explora lumea, dar dincolo de viața la țară în România, gândiți-vă cât de specială ar putea fi pentru fiecare din noi o retragere pentru câteva zile într-o zonă naturală nepopulată, unde experimentezi în mod direct sălbăticia și ești efectiv parte din natură... Credeți-mă, e ceva care te schimbă și îți schimbă optica asupra vieții.

Pe scurt despre Arne Næss (engleză): http://www.theguardian.com/environment/2009/jan/15/obituary-arne-naess
Aici găsiți cartea scrisă de Rachel Carson, Silent Spring, care a inspirat și ea mișcarea profund ecologică: http://www.science.smith.edu/~jcardell/Courses/EGR100/protect/reading/SilentSpring.pdf
Un alt actor important în peisajul Deep ecology a fost Aldo Leopold, care și el a scris în anii 1900 o serie de cărți importante în domeniul naturii și protecției mediului, recunoscute la nivel internațional. Aici găsiți o întreagă bibliotecă cu lucrări de-ale lui: http://digicoll.library.wisc.edu/cgi/f/findaid/findaid-idx?c=wiarchives;view=reslist;subview=standard;didno=uw-lib-leopoldpapers

Extrase din Livsfilosofi (Filosofia vieții), publicată pentru prima dată în 1998:

Viaţa creatoare în natură

Ceea ce numesc mişcarea profund ecologică se bazează pe o multitudine de sentimente legate de concepţii integratoare filozofice sau religioase. Cei care o sprijină se reunesc într-o mişcare ce vine de-a curmezişul acestei multitudini. Le este comun, de exemplu, faptul că ei cred şi simt că toate fiinţele vii au aceeaşi valoare, adică au o valoare diferită de acea utilitate pe care oamenii trebuie s-o găsească în ele. Iar aceasta se întemeiază, atât logic cât şi sentimental, pe un fundament filozofic şi religios. Lucrul de care avem nevoie este deci o schimbare de sistem, aşa încât raţiunea şi sentimentul să joace în aceeaşi echipă. Prin schimbare de sistem înţeleg o schimbare nu doar a unui sistem tehnologic sau economic, ci o schimbare care să atingă toate aspectele importante ale societăţilor industriale. Promotorii unei asemenea schimbări pot fi creştini sau anticreştini sau agnostici – pot să-l aibă ca sursă de inspiraţie pe Spinoza sau, dimpotrivă, să-l considere îngrozitor. Pe această planetă a noastră se fac multe judecăţi de valoare şi, din fericire, nici unele nu cad de acord. Acest lucru va indica direcţia gândirii noastre şi a vieţii noastre sentimentale.


            A merge adânc înseamnă a ajunge la premisele care stau la baza a ceea ce noi preţuim în viaţă. Călătoria raţională către un anume punct se bazează pe alegerea unor valori care sunt motivate întotdeauna de sentimente imediate. Si aici se presupune că toţi văd şi simt şansa de-a schimba cursul lumii şi posibilităţile fiecăruia de-a contribui. Gandhi a crezut cu tărie în imensitatea omului simplu, indiferent de statutul său social, şi la fel de mult a crezut şi în posibilitatea de a-i trezi pe aceşti oameni, îndemnându-i spre acţiune. Această posibilitate a necesitat multă încredere. Gandhi a căutat această încredere în viaţa simplă, alături de oamenii săraci.
...

Nu doar concepţia noastră despre alţi oameni arată care sunt valorile noastre majore şi priorităţile pe care le avem în viaţă. Este ilustrativă şi relaţia pe care o avem cu toate celelalte fiinţe vii. Cred că ceea ce leagă toate lucrurile vii este mult mai important decât ceea ce le desparte. Voi încerca să ilustrez felul in care sentimentele pe care le avem faţă de anumite locuri sau faţă de alte fiinţe pot să ne dezvolte ca oameni. Putem învăţa să ne vedem pe noi înşine ca pe ceva mai mult decât un ego.

luni, 11 noiembrie 2013

De la Rosia Montana la Romania

Mai multi prieteni au scris despre Rosia Montana ca fiind un simbol si o prima "batalie" pentru re-castigarea Romaniei de catre romani. Si sint de acord cu ei, deoarece posibila aprobare a acestui proiect de exploatare frizeaza inconstienta. Mai mult, cu situatia de fata (ma refer la faptul ca s-a ajuns sa se propuna o Lege pentru exploatarea de la Rosia Montana) s-a depasit limita tolerantei poporului roman fata de prostitutia autoritatilor noastre publice si fata de ceea ce putem lasa aceste autoritati sa NE faca...

Nu trebuie sa cititi decat prima pagina din Expunerea de motive a proiectului de lege ca sa intelegeti care este abordarea guvernului fata de dezvoltarea Romaniei... Am mai vazut asemenea exprimari in diverse "strategii de dezvoltare locala", unde primariile (ca si guvernul, asadar) "paseaza" responsabilitatea dezvoltarii economice investitorilor straini - singurii, se pare, capabili de-a relansa economia romaneasca. Ca noi, titularii, am falimentat-o si o facem in continuare (lovind in mai toate initiativele economice autohtone, mici sau mari) prin bunele masuri de guvernare, asta nu se mai spune nicaieri, evident... Ca il faultam pe micul intreprinzator si nu ajutam IMM-urile sa reziste, dar inchidem ochii la uriasele impozite datorate de firme mari Statului, nici asta nu se spune. Etc. etc. Asa ca, pe scurt, haideti sa ne vindem cu totul acestor investitori, cu mic cu mare, ca doar ei ne mai pot salva. Hai sa le dam lor tot terenul agricol din zonele metropolitane, ca sa facem mari "parcuri industriale" unde vin firme straine si creeaza locuri de munca pentru cativa ani, iar noi, locuitorii oraselor respective, ne hranim cu grane, legume si fructe din import (ca pe langa noi nu se mai cultiva destule, de vreme ce am concesionat terenurile cu potential, ca doar era prea dificil sa ne organizam ca sa le cultivam spre folosul si bunastarea noastra...). Si asa, incet-incet, "corporatia face legislatia", caci ia uitati ce ne spun cei care ne conduc:
 
"Una dintre parghiile cele mai eficiente pentru imbunatatirea si sporirea atractivitatii mediului de afaceri romanesc este adoptarea unor masuri legislative, respectiv corelarea dispozitiilor existente, astfel incat sa se creeze un cadru legislativ favorabil, pentru a incuraja implementarea acelor proiecte care au capacitatea de-a dezvolta si moderniza infrastructura economica a Romaniei si de-a crea noi locuri de munca."

Eu una m-am convins: acest guvern (ca si cele de pana acum din '89 incoace) nu este capabil sa vina cu propuneri concrete si proiecte proprii de dezvoltare pentru tara asta. Sintem, dragi concetateni, "pe cont propriu", cum s-ar zice - sau, ca sa ne impulsionam putin, vremurile ne cheama din nou sa ridicam Romania "prin noi insine". Adica sa ne cream noi propriile locuri de munca si propria economie, asa cum consideram noi de cuviinta. Noi, adica cetatenii acestei tari care mai au o farama de constiinta, de spirit (romanesc) si de respect de sine. Si cred ca manifestatiile de strada pentru Rosia Montana sunt un prim pas in directia asta. Asa ca, daca va pasa, veniti cu noi in strada si la actiunile de organziare!! Viitorul se face acum - incet, dar sigur si durabil!

duminică, 27 octombrie 2013

Det er ikke sant (Nu e adevărat)

Mi-am amintit azi (nu întâmplător) de un cântec și totodată o poezie norvegiană care reflectă foarte bine ceea ce vedem în lumea noastră și ceea ce cu siguranță au văzut și cei dinaintea noastră în lumea lor... Aceeași lume de fapt, extraordinară, animalică, simplă, durearoasă, complexă și cum mai vreți voi.

Acum ceva vreme exista o ilustrare superbă a acestui cântec pe Youtube, dar văd că a dispărut. Puteți asculta o parte din cântec online, dar puțin... (click aici). Eu am tradus textul căci mi-a plăcut foarte mult.


Nu e adevărat

Că sîntem ca animalele care urlă la alte animale cu piei de altă culoare decât ale noastre.

Nu e adevărat că ne izbim de umbrele de pe pereţi pentru că ne e frică de umbre străine, pentru că tuturor animalelor le e frică de umbre.

Nu e adevărat că ne furişăm la vânătoare ca pisicile, reuşim să ne lăsăm provocaţi de culori şi sunete bruşte, că dormim în nelinişte şi ne trezim cu gura deschisă, că reacționăm la mirosuri necunoscute ca oameni dezlănţuiţi ce sîntem, împotriva copiilor altor mame.

Nu e adevărat că sîntem conduşi animalic, orbește, de frici şi instincte, că ne înstrăinează demonii din noi, că sîntem ca lupii care vânează în haite, că trebuie să urlăm și noi când urlă haita pentru că nu putem altceva pentru că sîntem animale. Nu este adevarat.

Nu e adevarat că sîntem conduși de frica de tot ce e necunoscut, că nu e rautate, e frică, pentru că sîntem animale și ardem cărți pe rug și strigăm în cor cu gurile roșii larg deschise către străinii palizi și speriați și scriem ciudățenii cu vopsea neagră în stațiile de metrou și ne facem datoria cu fețe albe, impenetrabile și ascultăm ordinele și facem noi înşine sacrificii şi ne ducem victimele în camioane și le adunăm in stații de Poliție, săli de sport și celule sau că alergăm în turme pe străzi cu făclii și pietre și spargem geamurile magazinelor deținute de evrei EVREI EVREI EVREI, pentru că sîntem conduși de instincte – chiar mai vechi decât noi, instincte care ne conduc pentru că aşa sîntem noi, animale care urlă speriate în turmă.

Nu e adevărat, noi nu sîntem furnici sau lupi, sîntem oameni,
care îşi șoptesc cuvinte de ocară unii altora și se caută reciproc și se alintă în întuneric.
Lupii urlă pe străzi.  Apoi stau printre cioburi și strigă: “Voi sinteti ca noi. Sîntem lupi.” Dar nu e adevărat.

***

Det er ikke sant

Det er ikke sant 
at vi er som dyr 
som hyler mot dyr med pels i andre gråtoner enn vår egen. 
det er ikke sant 
at vi knurrer mot skygger på huleveggen 
fordi vi er redde for fremmede skygger 
for alle dyr er redde for skygger 
det er ikke sant at vi sniker oss fram, på vakt, som katter 
klare til å slå til mot plutselige farer og lyder 
at vi sover på sprang og våkner med åpne kjefter 
at vi glefser mot ukjente lukter 
at menneskemødre hveser mot andre mødres barn 
det er ikke sant at vi ledes som rovdyr, blindt, av drifter og redsler 
at vi drives fram av demoner inne i oss, at vi er som ulver som jager i flokk 
at vi må hyle når flokken hyler, at vi kan ikke annet for vi er dyr 
det er ikke sant 
det er ikke sant at vi ledes av redsel for alt som er ukjent - at det er ikke ondskap - 
det er redsel - for vi er dyr 
og brenner bøker på bål og skriker i kor med røde, gapende munner 
mot bleke, skremte fremmede 
og skriver PAKIS med svart maling på T-banestasjonene 
og gjør vår plikt med hvite, lukkede ansikter og følger ordre og henter skjelvende ofre 
og kjører dem vekk i lastebiler og samler dem på politistasjoner 
og i idrettshaller og kjellere eller at vi løper i flokk med fakler og stein 
gjennom gatene 
og knuser vinduer i butikker som eies av jøder JØDE JØDE JØDE 
fordi vi er ledet av drifter - eldre enn oss selv 
drifter som driver oss for sånn er vi 
hylende, redde dyr i flokk 
det er ikke sant. Vi er ikke maur eller ulver. Vi er folk. 
Vi vil hviske hete ord til hverandre 
og lete etter hverandre og kjærtegne hverandre i mørket. 
Ulvene hyler i gatene 
etterpå står de i glass-skårene og skriker: 
DERE ER SOM OSS. VI ER ULVER. 
Men 
det er ikke sant. 

(Odd Børretzen)

luni, 9 septembrie 2013

Uniti salvam Rosia Montana: in sfarsit am de ce sa fiu mandra de tara mea!!

Mii de cetateni romani, in special tineri, protesteaza de 8 zile in toata Romania impotriva proiectului de exploatare cu cianuri de la Rosia Montana. Totul se intampla frumos, de-a dreptul fantastic, e ca si cand nu am fi in Romania - dar suntem si in sfarsit ma simt bine!! In sfarsit, dupa 10 ani de proteste si activism de mediu, simt ca nu fac parte dintr-o "clasa" a ONG-urilor de mediu care se lupta, chipurile, cu morile de vant, incercand sa atraga in rezolvarea problemelor cetateni dezinteresati. In sfarsit vad la televizor (in special la Nasul TV) si aud tineri inteligenti, capabili si onesti vorbind despre ce inseamna Rosia Montana pentru Romania si cum vad ei situatia in care ne aflam; si rezonez cu ei.

Astazi, in intreaga Romanie, cetatenii au iesit in strada ca sa-si spuna parerea in mod pasnic fata de un act de coruptie si tradare majora, prin care guvernul Ponta incearca sa ne vanda pe bani marunti. In ultimii 15 ani de zile diversi politicieni care s-au perindat pe la puterea tarii s-au eschivat de la luarea unei decizii, sperand ca vor incasa, fiecare, sume frumusele de la compania Gold Corporation, initiatoarea acestui proiect de exploatare. Au reusit, dar iata ca a venit momentul sa se opreasca spagile si sa se decida odata soarta Rosiei Montane. In mod perfid - asa cum lucreaza si compania dealtfel, ca doar cine se aseamana se-aduna - domnul Ponta si colegii sai de pe la ministere s-au coalizat cu Gold Corporation si practic i-au ajutat pe acestia din urma sa realizeze un "nou proiect", pe care sperau sa-l treaca de toate avizele si aprobarile necesare. Ei bine, NU VOR REUSI si se vede ca raspunderea acestui proiect oribil este prea mare pentru ca cineva singur de la conducerea acestei tari sa si-o asume! Adica ministrul mediului (Rovana Plumb) nu vrea sa dea aviz favorabil proiectului pana cand acesta nu e discutat in Parlament, cand ar trebui sa fie invers? Ce specialisti are Ministerul Mediului daca nu sunt in stare sa ofere o evaluare competenta parlamentarilor, care nu sunt specialisti??

Vorba cuiva de la stiri: daca urmarim luarea de pozitie a politicienilor in ultimii ani, vedem ca atunci cand sunt in opozitie, partidele se impotrivesc proiectului de la Rosia Montana, iar cand ajung la putere incep dintr-o data sa-l sustina. 

De ce Romania este gata sa accepte conditiile absolut dezavantajoase impuse de diverse companii straine, renuntand totodata la bunurile ei cele mai de pret? Cum putem sa ne injosim in asa hal? Ce le vom spune copiilor si nepotilor nostri? Ca am votat niste politicieni sa ne conduca si le-am dat increderea noastra ca sa distruga si ce a mai ramas din tara asta? Ca apoi am stat si ne-am uitat fara sa facem nimic la cum dispare totul din mainile si din fata noastra? Oameni buni, eu una nu-mi asum asa ceva. Nu-mi asum sa le creez copiilor mei un viitor colonial, nu vreau sa fie sclavii nimanui doar pentru ca eu nu am avut curajul sa tin piept unor forte perfide care nu stiu decat sa cumpere suflete si sa urmareasca interese personale.

Cazul Rosia Montana e un simbol, este exemplul concret al esecului statului roman in a-si gestiona valorile, mostenirea (istorica, de mediu etc.) si cea mai buna dovada a lipsei coloanei vertebrale a statului ca institutie, in ansamblul sau. "Brazii se frang, dar nu se-ndoaie", zice o vorba a noastra, pe care acesti oameni de factura indoielnica nu vor putea niciodata s-o inteleaga. Ei nici macar nu au esenta de brad, dar din pacate ne reprezinta padurile, si iata ce stiu sa faca cu tot ce avem: sa vanda pe aproape nimic. Pe cat imi e de mare dezamagirea fata de clasa politica din Romania si fata de institutiile statului, pe atat sunt de mandra de toti cei care militeaza, seara de seara, de mai mult de o saptamana deja, pentru adevar, principialitate si dreptate. Pentru convingerea ca Romania merita si poate avea un viitor mai bun, "prin noi insine" si nu punandu-ne pe tava oricui se gaseste sa cumpere cativa politruci care prin mecanismul unui sistem nefunctional au ajuns sa aiba putere - sau sa creada ca o au. De fapt, puterea e in maine noastre, oameni buni! 

Haideti sa ne recastigam respectul de sine si sa punem piciorul in prag! Acum ori niciodata, Romania trezeste-te! Nu sintem bataia de joc a nimanui! Noi, tinerii acestei tari vrem justitie, responsabilitate, un mediu curat, dreptul la identitate si cultura, vrem sa fim ascultati si respectati. Nu ne vom lasa redusi la tacere nici macar de Po(a)nta de guvern care e la putere acum, vom iesi in strada in continuare si vom vorbi! Daca e nevoie, vom merge la Rosia Montana sau unde trebuie ca sa vorbim direct cu cine trebuie, nu prin mass media in majoritate cumparata. Romania nu are nevoie de tradatori de tara, am avut destui in istorie si ne-a ajuns cat rau au facut. 

Felicitari tuturor protestatarilor si un MARE MULTUMESC!
Noapte buna si sa ne vedem cu bine in curand!

marți, 20 august 2013

Inca o destinatie turistica in picaj... Romania, I love you!

"Băile Herculane este una dintre cele mai vechi staţiuni balneare din lume. Eficienţa terapeutică a izvoarelor termominerale din staţiune a fost cunoscută şi utilizată de către romani încă din cele mai vechi timpuri, prima menţiune epigrafică datând din anul 153 d. Ch.
...
Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, tabule votive, ridicate ca semne de mulţumire aduse zeilor pentru vindecare, în special lui Hercule, protectorul staţiunii, considerat de ei cel mai popular erou al antichităţii. Din perioada austriacă datează edificiile din centru istoric al staţiunii, ce poartă amprenta unui stil baroc austriac impresionant: Pavilionul 1811 (Direcţiunea Băilor, 1811), Hotelul Apollo (Pavilionul 4-Hotel Francisc, 1824 şi Pavilionul 3- Hotel Teresiana, 1853), Hotel Ferdinand (Hotel Ferdinand, 1838), Cazinoul (1864), Hotel Decebal (Hotel Franz Iosif, 1865), Hotel Traian (Hotel Rudolf, 1871), Pavilionul 6 (1906)." (www.herculaneturism.ro)





  

Anul acesta, Baile Herculane implineste varsta de 1860 de ani.
Sa le multumim stramosilor nostri pentru inca o mostenire fara pereche pe care ne-au lasat-o, sa-i multumim si celui de sus pentru taramurile binecuvantate pe care le gasim in Romania, ca atat ne-a mai ramas. Inca o data, ne dovedim incapabili nu numai de-a duce mai departe istoria acestor locuri, ci in primul rand de-a o pastra. 


   

Azi, a vizita faimoasa statiune turistica Herculane este o mare provocare, caci nu-i sigur ca vei dori sa revii. Pentru mine a fost o mare dezamagire. Amintirile din copilaria mea timpurie, cand am fost pentru prima data aici, sunt irelevante (eram prea mica), dar imi confirma altii si pana la urma degradarea se vede cu ochiul liber. Si nu e doar asta, ci in primul rand faptul ca nu stim sa respectam chestiunile elementare: ordinea, curatenia, linistea. In "centrul nou" al statiunii, soseaua aproape ca nu se mai vede de tarabe, terase si tomberoane de gunoi, pe trotuare e ca la piata, tot felul de muzici rasuna la maxim peste tot, hoteluri de sute de locuri nu au parcari si masinile au ocupat trotuarele...



In centrul istoric, totul e pustiu. Rarissime cladiri populate, folosite... Un proiect finantat de Programul Operational Regional incearca timid sa recupereze ceva din timpul pierdut... Vreo doua cladiri sunt in curs de renovare (Vila Elisabeta are buget chiar de la Ministerul Culturii, daca va vine sa credeti), dar e greu sa alegi ce sa reabilitezi cand ai bani putini (sau alte prioritati). Nici macar fantana arteziana de la Statuia lui Hercule nu mai functioneaza. Ma intreb cand o sa dispara statuia...





Am vazut un singur panou despre Parcul National Domogled-Valea Cerneicu foarte putine informatii relevante despre bogatiile naturale ale zonei, cam eclipsate de constructiile "comuniste"... A, si un panou mai vechi despre pinul negru de Banat. Cu greu gasesti vederi (care prezinta in general hotelurile din perioada comunista) si exista o singura harta cu zona, la 1o ron. Nici un pliant de promovare turistica, nimic... Mai greu afli ce poti sa faci, unde poti sa mergi si mai ales ce implica diferite excursii - si nici site-ul parcului nu va va ajuta foarte mult. Iar cand ajungi acolo, de cele mai multe ori esti dezamagit, pt ca domneste mizeria si dezordinea, ca aproape peste tot in tarisoara noastra. Am parcurs pe jos vechiul drum roman, care a fost reabilitat (har Domnului!!) printr-un proiect transfrontalier. Pacat ca pe el circula si masini, iar portiunile cu diferite atractii turistice au devenit parcari (a propos de asta, nu pare sa existe nici o regula aici privind parcarile). 




Cat despre valoarea balneara a statiunii, ea este de necontestat, iar romanii, inventivi ca de obicei, au reusit s-o "adapteze" fiecarei clase sociale: cine are bani face tratamente si proceduri pe la diverse hoteluri, cine nu, se scalda direct pe la izvoare, intr-un fel de bazine improvizate ad hoc, printre felurile deseuri colorate... Evident, si cu cazarea functioneaza la fel: daca nu-ti permiti sa stai la hotel, poti campa pe undeva, chiar si pe langa drum (din pacate nu am reusit sa pozez asta in trecere) - sau poti sa dormi in masina, rulota etc. Nu am cuvinte sa descriu peisajul din zona izvoarelor termale de aici si nici nu vreau sa jignesc pe nimeni, ca pana la urma si eu sint romanca, dar... oameni buni, chiar e prea de tot!!! Cu greu mi-as fi putut imagina asa ceva. Sa nu mai vorbim de faimoasele stranduri de la 7 izvoare, unde sincera sa fiu, e suficient sa trebuiasca sa vezi inghesuiala si campingurile improvizate de afara ca sa nu mai vrei sa intri. Oricum nu prea ai ce castiga, Felixul e lux fata de ceea ce se numeste aici "strand". Acuma inteleg mai bine diferentele nord-sud, est-vest, polaritatea este clara! La fel si influentele din afara (ce bine ca locuiesc mai aproape de granita cu Ungaria, pana la urma!)... Pana la urma, concluzionez din nou (desi nu-mi place sa generalizez) ca ne meritam soarta: daca atata putem si atata vrem, asa sa traim! Doar ca mai sint printre noi si din aceia care vor mai mult, mai bine, mai frumos... si pentru asta trebuie sa plece. Se pare ca devine tot mai simplu...





Nu stiu ce e mai trist: ca avem valori de felul celor de la Herculane si nu stim sa le pastram macar (ce sa mai vorbim de-a le dezvolta, valorifica etc.) sau ca starea de fapt (pe care dealtfel o vedem in atatea locuri din Romania si in atatea situatii!!) indica un caracter deplorabil al locuitorilor acestei tarisoare numita Romania, "de la vladica la opinca"... Nu vreau sa spun ca e de vina primarul, ca sunt de vina turistii, nu-mi place sa gasesc vinovati. Asta nu ajuta la nimic. Vreau sa spun ca IMI PARE RAU sa vad cum nu se face nimic de catre nimeni, sau in orice caz, aproape nimic. Ma gandesc la milioanele de Euro din fondurile structurale, de exemplu, care stau necheltuite cand aici (si nu numai aici!!) banii aceia si-ar gasi foarte bine un rost! Ma gandesc la cat suntem de departe de normalitate cand promovam tot felul de pensiuni minunate ele insele, dar inconjurate de mizerie, dezordine si dezinteres. Ce bun daca pensiunea e situata pe malul Cernei, daca pe apa vin gunoaie si langa pensiune locuieste o familie saraca, ce-si varsa deseurile din casa direct pe mal?



Oameni buni, NU AJUNGE sa promovezi o destinatie turistica sau un anumit serviciu din cadrul ei, daca acel loc, in ansamblul lui, arata jalnic! Azi am vazut doua autocare de turisti din Ungaria care au venit la unul din putinele hoteluri functionale in prezent din centrul istoric al statiunii. Oamenii aceia cu ce impresie o sa plece de aici? Nu stiu voi cum sunteti, dar eu una nu ma pot bucura de nimic cand vad in jurul meu atata decadere. Nu-mi pica bine nici baia, nici natura, nici mancarea (care, a propos, este la fel de uniforma si insipida in majoritatea restaurantelor din faimoasele noastre zone turistice)... Si imi vine sa intru in pamant, ca romanca, atunci cand dau ochii cu turistii straini, atrasi de faima locului. Ma gandesc la cat de vrednici au fost altii, dinaintea noastra, la cum si-a lasat (aproape) fiecare generatie amprenta asupra acestui loc si ma intreb noi ce vom lasa... Cum vom face noi acest loc mai bun, mai frumos, mai valoros pentru urmasii nostri? Nici cum. Nu vreau sa par patetica, dar chiar: nu vi se pare trist ca nu am putut si nu putem nici macar sa pastram, cu atat mai putin sa aducem o plus valoare mostenirilor pe care le-am primit? 
Un localnic imi povestea cum cei care au preluat - nu dam nume - unele din aceste cladiri importante (monumente istorice protejate la nivel national, dealtfel) au dezmembrat, inchis, distrus, vandut si cine stie cate au mai facut cu ele. 

(vechile bai romane "incorporate cu stil" in hotelul Roman...)

Oradea, Rosia Montana, Anina, Herculane, Bucuresti etc. etc. etc. Locuri care au scris istoria Romaniei si pe care le pierdem pe zi ce trece. Asa cum, demult, ne-am pierdut si pe noi in mare parte. Si nu stiu zau cand ne vom regasi...


  

http://www.historia.ro/galerii-foto/dezastrul-baile-herculane

http://www.informatiadeseverin.ro/ids2/index.php/reportaj/8124-bile-herculane-staiunea-ce-renate-din-propria-cenu.html