30 Mar. 2009
Nu as fi crezut niciodata ca voi reusi sa plec de acasa spre aceasta destinatie indepartata care e Africa de Sud... Nu as fi crezut, pentru ca tot ce mi s-a intamplat inainte de plecare arata ca si cum ar fi fost imposibil sa mai plec: de la probleme nerezolvate la serviciu si pana la o viroza cumplita, s-au perindat cam toate prin ultimele mele zile de stat acasa.
Si totusi, am plecat, am calatorit, am ajuns.
Scriu aceste randuri dupa prima saptamana in Cape Town. A fost o saptamana linistita, caci asta e spiritul locului si l-am simtit din plin. Am avut timp de cateva plimbari pe muntii omniprezenti de aici, unde gazda mea Sue merge in fiecare dimineata, inevitabil, impreuna cu cei 3 caini.
Cape Town este un oras imens, foarte intins, dominat de ocean si munte. Sue locuieste intr-o zona foarte frumoasa, cu case mari si gradini si mai mari, un fel de zona rezidentiala. In casa lor stau, momentan, cativa din copiii lor, care m-au primit aici ca pe o sora temporara sau venita din afara timpului lor linistit, pentru nu se stie cat timp :)
Dupa o saptamana ma simt parte din familie, reusesc sa ma descurc prin casa si am si gatit! Mi-a fost extrem de greu sa inteleg cum traiesc oamenii astia si inca nu stiu daca am ajuns la adevarata intelegere sau doar la o judecata din perspectiva cultural-antropologica... In orice caz, nu reusesc sa ma desprind de toate cele pe care le-am lasat acasa si care sunt adunate undeva intr-un sac al memoriei care-mi atarna greu in spate.
Dincolo de muntii astia minunati, de gradinile frumoase care ma inconjoara, dincolo de fiecare rasarit de soare cu orizont indepartat, dincolo de Oceanul Atlantic pe care l-am admirat lovindu-se de stancile abrupte ale malurilor din Hout Bay, undeva printre sutele de plante din universul fynbos si din bogatia naturala incredibila a Africii de Sud, reusesc sa vad de cateva ori pe zi ... Romania. De la mii de kilometri distanta, imi strabate sufletul intr-un mod imposibil. Poate ca e o reminiscenta a durerii pe care o port in mine de 8 luni de cand am plecat la Bucuresti, poate ca e dorul de casa sau poate pur si simplu in mine anumite lucruri isi gasesc loc atat de aproape unul de altul incat se confunda. S-ar mai putea sa fie lucruri de natura universala, si atunci nu mai conteaza ce eticheta culturala/nationala/lingvistica poarta: "de aceea pentru mine, muntele munte se zice, de aceea pentru mine iarba iarba se spune. De aceea, pentru mine, izvorul izvoraste, de aceea, pentru mine, viata se traieste."
**
I would never have believed that I’ll actually manage to leave home to this far-away destination which is South Africa… I would never have believed it because of everything that happened to me just before leaving: from unsolved issues at work to the flu, I’ve had it all. Still, I managed to leave, I have traveled and I arrived.
I am writing these lines after my first week in Cape Town. It has been a relaxed week, for this is the spirit of the place and I have really felt it. There was time for some walks on the mountains that are everywhere here and that my hostess, Sue, visits every morning, along with her 3 dogs.
Cape Town is a huge city, dominated by the oceans and the mountains. Sue lives in a very beautiful area, with big houses and gardens, an area of just houses. I am currently living in their house, where I have been integrated as a member of their family. It is really nice how people live here, in such a relaxed manner and so openly. I’m not sure I can really understand it or I’m just judging from an anthropological-cultural perspective. In any case, it is hard to actually fly away from home and all the issues I left behind.
