Egalitate de (ne)sanse

Am inteles! Sau cred, cel putin, ca am inteles… Traim vremuri tulburi, e adevarat, asa de tulburi ca ne tulbura si propria identitate, inclusiv aspectul de gen. Rolurile de gen sint deja demult « depasite », ar zice unii, dar eu abia acum, de curand, am inteles in ce fel. Si nu prea e asa cum s-ar crede la o prima vedere : ca femeia nu mai trebuie sa fie casnica si gospodina perfecta (acesta nu mai e scopul ei in viata si rostul ei in lumea asta ...tulbure).

Dar oare de ce peste tot unde se vorbeste despre emanciparea femeii, egalitate de drepturi si de sanse, « gender mainstreaming » etc., rolul barbatului este absolut ignorat ? De ce vorbim numai despre ce ar mai trebui sa faca si cum sa mai fie femeia, nu si barbatul ???

Caci oare schimbarea unora nu-i afecteaza puternic si pe ceilalti ? BA DA, evident ca da ! Pai si atunci de ce nu punem cartile pe masa odata ?

Normal ca daca femeia nu mai e exclusiv casnica, treburile ce tin de casa pe care ea nu mai poate sa le faca (deoarece, de exemplu, merge la serviciu tot 8-10-12 ore pe zi ca si barbatul) raman nefacute. Sau credeti ca barbatul, partenerul ei, le va face in locul ei ? Cand ? Si de unde va sti cum, daca mamica nu l-a invatat acum vreo 30-40 de ani, cand baietii inca erau crescuti ca sa primeasca totul pe tava acasa ? Va spun eu, cazurile in care barbatul va prelua o parte din sarcini sunt rare, poate chiar rarisime, poate chiar exceptiile de la regula... Cam putine « gospodarii » am vazut in care imparteala muncii si a responsabilitatilor legate de casa sa se faca in mod egal, ca si sansele si drepturile. O sa ziceti ca asta tine de fiecare cuplu, de intelegerea dintre ei etc, dar eu cred ca e o chestiune mult mai larga...  (sa va dau un exemplu : care femeie o sa lase barbatul sa intinda hainele cand va vedea ca modul lui de-a le intinde le face sa trebuiasca mai apoi calcate de cineva-care nu va fi el... ?? E cam greu sa te abtii si sa-l ajuti sa invete, nu ? Iar pt el la fel, e cam greu sa inteleaga cum ar trebui sa faca si sa si accepte « critica constructiva »...)

Stati sa vedeti cand cuplul mai are si copii !

Veti spune, iar, ca « voi ati vrut-o, voi ati vrut emancipare, voi ati cerut sa mergeti la serviciu si sa fiti egale cu barbatii ». Da, asa este, dar « noi » nu am cerut ca restul treburilor, cele de acasa, sa ne ramana tot noua in sarcina ! Nu am cerut ca tot noi sa ne ocupam in continuare cel mai mult de copii pana la varste avansate si nu am cerut nici ca serviciul nostru sa fie, uneori, mai prost platit decat al barbatilor. Dar mai mult, nu cred ca noi sintem « vinovate » (prin prisma emanciparii, cum s-ar zice) pentru faptul ca barbatii nu mai stiu cam care le e rostul  si cum sa actioneze in aceste circumstante.

Ce-i drept, era mai simplu inainte, cand rolul fiecaruia era clar, bine delimitat, ca o fisa postului : barbatul vaneaza si lupta, femeia gateste si spala – sau, ma rog, versiunea moderna : barbatul aduce bani in casa, femeia ii cheltuieste... (lucru pe care-l plateste scump, cu timp mult dedicat cumparaturilor, timp petrecut apoi in bucatarie, timp si efort pentru curatenie etc.).

Acum, cu emanciparea asta, totul a devenit foarte confuz, caci rolurile nu mai sint bine delimitate : fiecare poate face de toate ! Daca vrea, femeia poate castiga mai mult decat barbatul si poate fi cea care aduce banii in casa. Daca vrea, barbatul poate fi casnic si poate avea grija de copii (ma rog, fara sa alapteze J). Iata ca avem libertatea de-a alege cum sa fim si ce sa facem, dar se pare ca aceasta libertate aduce cu sine, vorba francezului, « l’embarras du choix », adica alegerile se fac GREU ! Mai ales in societatile in care inca ne mai domina vechile roluri de gen si vechile obiceiuri despre care va spuneam mai inainte. Cei care cititi aceste randuri si sinteti barbati, recunoasteti chiar si numai pt voi ca v-ar fi greu sa acceptati statutul de « casnici », ce-ar zice lumea ?? Ce-ar zice in primul rand familia, parintii vostri, de exemplu ? Rusinos lucru ar fi, nu ? Iar pentru multe femei, adesea e de asemenea ciudat (si unele evita acest lucru) sa-si puna barbatii in situatia de-a fi cei care castiga mai putin decat ele, de exemplu.

Ei bine, dragelor si dragilor, ASTA ESTE ! E lumea noastra, noi am creat-o impreuna si noi trebuie sa ne descurcam prin hatisurile ei. Nu intotdeauna lucrurile ies asa cum ti-ai imaginat, caci vorbim despre un ansamblu de factori si forte pe care nu le putem controla si ale caror efecte pot fi uneori neasteptate.

Eu una nu mai cred in notiunea de rusine si nici in obligatiile sociale ; apreciez, pe de alta parte, libertatea de-a alege cum vrei sa fii si sa traiesti. Mi-ar place sa vad in jurul meu mai multa lume care are curajul sa iasa din cutume si din rolurile dictate de altii acum nu stiu cati ani si sa fie propria lor persoana, sa se manifeste liber si sa fie, in acelasi timp, sensibili la nevoile partenerilor lor. Ma bucur sa pot castiga mai mult decat partenerul meu uneori, dar ma simt la fel de bine sa ma sustina el financiar daca eu nu am de lucru sau daca vreau sa iau o pauza. Ma bucur sa gatim impreuna, dar si sa montam mobila sau sa intindem haine impreuna.

Uite ce zice si Gary Chapman in 1992 in faimoasa carte despre limbajele iubirii: "Datorita schimbarilor in plan social din ultimii treizeci de ani, nu mai exista un rol bine determinat al barbatului si al femeii in societatea actuala."

Sa fim seriosi, nu cred ca aceasta « emancipare » a femeii este problema. E usor sa creezi vinovati... Cred ca depinde numai de noi si de libertatea noastra interioara sa ne alegem rolurile si sa fim impacati cu alegerile noastre, respectiv cu ceea ce facem datorita lor. Problematica este o atitudine de superioritate, de lipsa de respect fata de celalalt ; problematic este orgoliul si dorinta de-a fi un tipar, nu o persoana autentica.

Imi pare rau sa vad atatia barbati dezorientati, care nu-si gasesc locul in lume, si atatea femei dezamagite rand pe rand de partenerii lor din aceasta cauza. Regret ca uneori, pentru ca o familie sa existe sau sa supravietuiasca, femeia trebuie sa redevina conform normelor din trecut, deoarece asta e singura modalitate de-a face barbatul sa-si pastreze increderea in sine si sa nu se piarda pe el. Atunci ajung sa ma intreb : unde este de fapt egalitatea de sanse? In aceea ca nu ne dam unii altora nici o sansa sa fim noi insine ? 

In aceasta privinta, din pacate, se pare ca sintem egali.

Pe Dunare...

Am fost invitati sa petrecem Pastile la Dubova anul asta, ceea ce pentru mine a fost in primul rand o mare sansa de-a mai pleca de-acasa, de-a vedea alte locuri, de-a iesi putin din rutina, lucru extrem de important in acest moment.

Dubova e o localitate pe malul Dunarii, situata exact intre Cazanele Mici si Cazanele Mari ale Dunarii, intr-un loc foarte pitoresc si reprezentativ pentru asezarile din aceasta zona, zic eu. Ne aflam intr-un loc dominat de puterea apei, lucru pe care il simt din plin, insa poate nu voi reusi dupa aceasta calatorie sa realizez ce inseamna asta cu adevarat, caci experienta mea e oarecum limitata de data asta, din mai multe cauze. Dar nu asta conteaza, ci faptul ca pot incepe sa patrund putin din spiritul locului, iar asta pentru mine inseamna doar ca va trebui sa mai vin aici !

Vedere spre Cazanele Mari, dimineata devreme

Cand am fost in Delta Dunarii pentru prima (si ultima..., deocamdata) data am avut norocul sa innoptam intr-o gospodarie relativ traditionala de pescari, undeva pe un canal adiacent. Scurta noastra vizita mi-a lasat atunci o impresie puternica despre ce poate sa insemne Delta, dar si pe ea mai trebuie s-o explorez mult ca s-o inteleg mai bine. Totusi, imi dau seama acum ce diferit e sa fii intr-un loc ca Delta, care reprezinta capatul drumului apei, fata de un loc ca malul Dunarii, de unde ii vezi efectiv traseul si pe unde apa trece, nu se opreste. Si fiecare astfel de loc e diferit pe cursul unui rau ! Ne imaginam cum ar fi sa facem o croaziera pe Dunare, sa calatorim pe un vas mai multe zile si sa trecem prin mai multe tari, sa vedem cat de diferit e raul pe parcursul lor si cum si-au lasat amprenta asupra lui atat natura, cat si oamenii locului. Mi se pare fascinant sa poti face asta la un moment dat in viata, asa cum ma fascineaza ideea de-a vizita diferite continente, deoarece stiu ca ambele sint experiente transformatoare. Cred foarte mult ca o calatorie pe apa te face sa treci intr-un alt univers, sa cunosti lumea altfel – lucru care la randul lui este diferit daca navighezi pe un rau sau pe mare/ocean !

 Intrarea in pestera Ponicova (de pe Dunare)

Azi am facut o scurta croaziera pe apa si am vizitat Cazanele Mari. Atunci am inteles cat de diferita e perspectiva asupra malurilor daca le vezi din mijlocul raului ! Probabil ca experienta ar fi si mai interesanta daca ai merge intr-o barca fara motor (sau motorul ar fi oprit o vreme), sa zicem intr-o dimineata devreme, si ai sta pur si simplu pe apa sa asculti... sa plutesti unde te duce ea si sa-i simti forta de apa curgatoare.

Ce m-a uimit in primul rand cand am ajuns aici a fost linistea pe care am simtit-o, mai bine zis lipsa oricarui zgomot, adesea chiar si a clipocitului apei. M-a mirat acest lucru, caci ma asteptam sa aud miscarile apei, dar iata ca e altfel ! Dunarea pare sa curga foarte linistit si fiind atat de mare, de lata, nici nu ai senzatia ca ar curge. Plus ca noi sintem intr-o casa aflata la inceputul golfului Dubovei, ceea ce probabil accentueaza senzatia asta ca apa sta. La fel am simtit si cand am fost in golful Mraconia (poza de mai jos), unde totul era asa de linistit ca si cand am fi fost pe malul unui lac de munte.

Dar locurile astea nu stau doar sub semnul apei, ci si al unei istorii complexe, multiculturale daca vreti, o istorie milenara... Aici sintem pe granita dintre doua state si pe fosta granita a taramurilor dacice cucerite de romani. Imi plac toponimele (Eselnita, Mraconia, Ponicova, ...) si rezonanta lor la fel de incarcata de semnificatii istorice ca insasi realitatea acestor locuri, pe care inevitabil o sesizezi daca stai mai mult timp aici.

Stanca, apa, liliac si mojdrean, peisaje superbe, peste ! Cateva cuvinte-cheie despre zona asta, plus calcar, primavara si pasari, vapoare, serpi, laleaua de Cazane... Iar in Orsova exista club de caiac-canoe, asa cum la noi exista cluburi de munte ! Din pacate am interactionat putin cu localnicii, deci nu pot povesti nimic despre capitolul "oameni", dar locurile au fost impresionante si foarte relaxante. Urmatorul pas cred ca e sa calatorim cu ceva - om vedea noi ce... - de-a lungul Dunarii, trebuie sa fie magnific sentimentul! Abia astept!! 

 Vedere de pe Ciucaru Mare (intre romani si sarbi)