Cred ca e un (alt)fel de gând al
zilei...
Mulți spun că lumea în care trăim o
să dispară, că este ”pe moarte”; mă rog, diverse variante de
sfârșit. Unii consideră că de fapt e în schimbare. Depinde cum
vrei să vezi lucrurile... Eu una nu știu, dar cu siguranță sînt
alți oameni care ”văd” clar. Mie mi se pare că astfel de
chestiuni transcend, într-un fel, capacitatea de expresie a
cuvintelor, așadar fie le vedem sau le simțim la nivel subtil, fie
… nu!
Dar azi observam eu așa, pur pentru mine, cum într-adevăr
FOARTE multe aspecte ale vieții noastre din ziua de azi devin,
încet-încet, altfel față de cum erau chiar și pe vremea
părinților noștri (și nu mă refer la modă sau așa ceva):
nutriția este altfel, educația ar trebui să se facă altfel și
deja există o serie de alternative funcționale, ideea de serviciu
s-a schimbat deja parțial în multe locuri din lume, medicina nu mai
vorbim (deși nu mă refer neapărat la medicină în sine, ci mai
degrabă la abordarea problemelor de sănătate ca idee) etc. etc.
Astea sînt doar câteva exemple...
Practic, ce observăm este că
practicile și viziunile încetățenite sunt tot mai mult
chestionate, ”challenged” cum s-ar zice. Oamenii de azi, în
general cei mai tineri, adică mai spre 30 de ani decât mai spre 60,
văd că nu li se mai potrivește ceea ce se credea, se făcea sau se
aplica în vremurile copilăriei lor și își definesc propriile
abordări ale vieții. Adică generația noastră (a celor născuți
în anii 1980, să zicem) a ajuns să fie oarecum o ”punte” de
trecere între un mod de a fi și de a trăi (și până la urmă și
de a face) și altul. Am citit asta despre așa-zișii copii indigo,
că sînt într-adevăr o generație de tranziție. Ce mi se pare
dificil la poziția asta e faptul că se poate să nu știi întotdeauna cum arată ceea
ce ar trebui să fie ”altfel”. Eu am avut mereu o tendință
spre alternativ, dar am învățat că e o mare diferență între a
fi altfel doar pentru că refuzi o anume stare de fapt și a fi
altfel pentru că așa simți, pentru că așa ești și mai ales
pentru că știi instinctiv CUM, CE este acel ”altfel”. Iar când
vorbim de schimbări sociale cred că e imperios să poți defini
alternativele, să le poți articula.
Se vede că lumea se schimbă. Se știe
că sîntem alte generații, că oamenii sînt altfel. Vedem asta la
copiii noștri – și o văd și bunicii lor, dacă știu să se
uite. Iar schimbarea asta din OM determină totul, de fapt. Și știți
ce mă face să cred că nu e doar o modă a lui ”altfel”? Pe de
o parte și instinctul, dar și propria experiență - care mi-a
arătat că lucrurile astea pe care le facem altfel chiar
funcționează (mă rog, ce am apucat eu să încerc până acum) și
chiar își au rostul. Pe de altă parte, faptul că am văzut multe
experiențe și practici nefaste în trecutul nu prea îndepărtat,
în diverse domenii, iar multe din acestea s-a dovedit că pot fi cel
puțin îmbunătățite. Evoluția e naturală, așadar nu mi-aș
pune prea multe întrebări în locul celor care contestă schimbarea
sau i se opun. Să nu minimalizăm totuși rolul și rostul celor
care au făcut posibilă existența noastră, generații care, iată,
ne-au pregătit să ajutăm la nașterea unei noi lumi! Cu siguranță
generațiile care urmează vor fi și mai evoluate decât noi – și
sper ca lucrurile să meargă tot așa.
M-am întrebat atunci câți dintre noi
se întreabă: De ce am ajuns aici? Care e misiunea mea în lume, ce
rol ar trebui eu să am aici și acum? Sau ce pot eu face cel mai
bine pentru lumea asta (respectiv cum pot fi cel mai aproape de
menirea mea, până la urmă)?
