Nume gol.
Sună a gol, pentru mine, cel puţin…
Nume care mereu mi-a creat un sentiment ciudat, uneori de groază, alteori de necunoscut, mereu de patemi, vorba lui Nichita...
Să-l trăieşti şi să-l simţi pe pielea ta este oricum o experienţă cu totul şi cu totul diferită a numelui şi a conţinutului său efectiv. Este ca şi când te-ai tatua, nu doar ai vorbi despre tatuaj sau ai încerca să te înţepi cu acul... Iar tatuajul, ca orice implică sânge şi voinţă şi artă, doare. Durere dureros de dulce, în fapt... pentru ca fiecare lucru are preţul lui. Cineva îmi zicea zilele trecute un lucru extrem de interesant, o altă versiune a acestei idei, cum că şi fiecare om are preţul lui. Cugetare tipică de Bucureşti, probabil – deşi tot mai mult observ aici un punct de întâlnire al tuturor contrastelor posibile...
**
Empty name.
Sounds empty - to me, at least...
Name that has always given me a strange feeling, sometimes of dread, others of unknown, always contrary and passionate, as our Nichita used to say...
Living it and feeling it on your skin is, however, a totally different way to experience its name and its real content. It is as if you actually got a tattoo and not just talked about it or tried to sting yourself once with a needle... And a tattoo, just like everything which implies some blood and will and art, hurts. It hurts a sweet pain, in fact...because everything has its price. Someone was telling me a different thing these days, a quite interesting version of the same idea, that every person also has its price. A typical piece of wisdom from Bucharest, i guess - although i see already how this place attracts all possible contrasts...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu