Este o carte WOW scrisa de o femeie din SUA care pleaca in lume sa-si caute rostul. La intoarcere povesteste despre experientele prin care a trecut. Scrie la modul sincer, deschis, profund si, desi serios, e un stil presarat de umor. V-o recomand cu caldura. Deocamdata am selectat cateva citate care mi s-au parut inspirationale...
« Virginia Woolf scria : « Peste intinderea enorma care este viata unei femei se lungeste umbra unei sabii. » De o parte a sabiei, spunea ea, gasesti conventia, traditia si ordinea ; acolo, « totul e corect ». Dar de cealalta parte, daca esti destul de nebuna incat sa treci intr-acolo si sa alegi o viata care nu urmeaza conventiile, totul e confuz. Nimic nu urmeaza cursul obisnuit. Argumentul ei e ca traversarea de cealalta parte a umbrei acelei sabii ar putea sa-i ofere femeii o existenta cu mult mai interesanta, dar si cu mult mai periculoasa. »
« Ma uit la Augusteum si ma gandesc la viata mea, care totusi nu a fost asa de haotica, una peste alta. De fapt haotica e lumea, care se schimba si ne schimba si pe noi asa cum nici nu visam. Augusteumul ma avertizeaza sa nu ma atasez de nici o idee preconceputa referitoare la cine sunt, ce reprezint, cui apartin sau ce anume as fi vrut la un moment dat sa fac. Da, poate ca ieri am fost un monument maret pentru unii ! Dar maine e posibil sa devin un depozit de artificii. Augusteumul ne spune ca pana si in Cetatea Eterna trebuie sa fim pregatiti pentru valurile tulburi si neobosite ale schimbarii. »
(Italia)
« Cred ca miezul tuturor religiilor lumii e acelasi : dorinta de-a gasi o metafora pe care oamenii sa se poata inalta. Atunci cand vrei sa ajungi la comuniunea cu Dumnezeu, vrei de fapt sa te rupi de lume si sa intri in infinit (sa iesi din sat si sa intri in padure, am putea spune...), si pentru a ajunge acolo ai nevoie de o idee grandioasa pe care s-o folosesti pe post de vehicul. Metafora asta trebuie sa fie ceva maret – ceva cu adevarat enorm, magic, puternic, pentru ca trebuie sa te duca foarte departe. Trebuie sa fie cea mai mare barca imaginabila. [...]
Deci treaba noastra, presupunand ca ne hotaram s-o acceptam, e sa cautam in continuare metaforele, ritualurile si invataturile care ne vor ajuta sa ne apropiem din ce in ce mai mult de divinitate. Scrierile yoghine spun ca Dumnezeu rasunde rugaciunilor sacre si eforturilor omenesti indiferent de modalitatea prin care muritorii il venereaza, atata timp cat rugaciunile lor sint sincere. Cum spun si Upanisadele, « Oamenii o apuca pe carari diferite, fie ele drepte sau sinuoase, in functie de firea fiecaruia si de cum cred ei ca este mai bine sau mai cuviincios-dar toti ajung la Tine, ca raurile care se varsa in ocean. »
(India)
«Parintii ma educasera sa fiu independenta, pe picioarele mele si capabila sa iau singura decizii. Cand am implinit 24 de ani, se presupunea ca eram in stare sa aleg, sa fiu autonoma. Dar lumea n-a fost mereu asa. Daca m-as fi nascut in oricare dintre secolele occidentale de patriarhat, pana in momentul casatoriei as fi fost considerata proprietatea tatalui meu, dupa care as fi intrat in patrimoniul sotului, ca bun conjugal. As fi avut prea putin de spus in privinta chestiunilor importante din viata mea. Candva, daca vreun barbat mi-ar fi cerut mana, tata i-ar fi pus o lunga lista de intrebari in urma carora s-ar fi hotarat daca petitorul este sau nu perechea potrivita. [...] Pe atunci, tatal meu nu m-ar fi dat pur si simplu de sotie cuiva doar pentru ca eram indragostita de barbatul cu pricina. Dar in lumea de azi, cand am luat hotararea sa ma casatoresc, modernul meu tata nu s-a implicat deloc. S-a amesecat in decizia mea in aceeasi masura ca in stilul meu de-a ma coafa.
Credeti-ma, nu am nici un fel de nostalgii legate de patriarhat. Dar am realizat ca, o data cu dezmembrarea (justificata) a sistemului patriarhal, n-a aparut neaparat o alta forma de protectie. Vreau sa spun ca mie nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap sa pun vreunuia dintre barbatii de care m-am indragostit acele intrebari pe care, in alte vremuri, le-ar fi pus tatal meu. M-am daruit de multe ori doar de dragul dragostei. Si uneori era sa pierd totul. Ca sa devin cu adevarat autonoma, ar trebui sa-mi asum rolul de gardian al propriei mele persoane.
Gloria Steinem a dat candva femeilor un sfat devenit celebru : sa incerce sa devina asemenea barbatilor cu care isi doresc sa se casatoreasca. Mi-am dat de curand seama ca ar trebui sa fiu nu numai propriul meu sot, dar si propriul meu tata. »
(Indonezia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu